Sunday, December 30, 2007

Paraarapararaaaaam........... si 2008!


Stii momentul ala din zi cand pur si simplu nu poti sa mai suporti starea de nervi si suparare , cand obosesti in starea aia si deja ti-e lene sa continui cu ea, pentru ca in fond, oricum nu rezolvi nimic? Si alegi sa iti revii si sa razi de tine si de situatie si iti mai amintesti si ceva dragut care te face sa zambesti.. atunci toate lucrurile pe care le simteai ca pe niste tragedii, (care numai tie ti se puteau intamplaaa /:) se transforma brusc in prostii si iti dai seama ca nu e sfarsitul lumii, la fel cum nici revelionul nu e sfarsitul lumii, oameni buni.. Nu stiu daca aflaserati deja, dar chiar asa e! REVELIONUL nu inseamna sfarsitul lumii! nu inseamna ca daca nu mancati in "noaptea dintre ani" 3 vite si nu beti ca porcii, nu v-ati distrat sau n-ati simtit revelionul. nu inseamna ca nu v-ati pregatit cum trebuie daca nu v-ati achizitionat haine cu paiete sclipici si pene de strutz si nu ati facut rezervari la cel mai scump club sau restaurant, inseamna doar ca sunteti niste snobi.. nu trebuie sa fie revelionul si sa o ia toata lumea razna ca sa te distrezi.
In ceea ce ma priveste, abia astept sa treaca anul asta, m-a facut sa pierd destule lucruri, pe care, poate mi le va aduce 2008 inapoi sub o alta forma..

La multi ani si voua pentru anul urmator! :)

Tuesday, December 25, 2007

Pentru prima zi de Craciun..


Azi e prima zi de Craciun, azi e ziua in care toti ne primim cadourile si tot azi se fac promisiunile.
Pune-ti o dorinta pentru ca azi vei avea si puterea sa crezi in ea. Nu te gandi la tot ce-ai pierdut, bucura-te de ce ai acum pentru ca regretele ne fac intotdeauna sa uitam sa traim in prezent. Incearca sa renunti la cadourile conventionale, fii tu insuti cadoul pe care cineva il asteapta si nu uita sa nu fii niciodata singur de Craciun. Asta inseamna ca trebuie sa ierti din suflet si sa iubesti, ca sa te poti simti cu adevarat liber si curat. Azi e timpul sa fim sinceri, macar fata de noi si fata de cei dragi pentru ca in fond, nimeni n-o sa ne aprecieze si n-o sa ne iubeasca mai mult pentru orgoliul sau vanintatea noastra si nicio rautate n-o sa ne aduca in schimb nimic bun. Nu e nevoie sa facem niste urari care nu vin din suflet, hai sa spunem doar gandurile frumoase pe care le simtim, intr-un mod cat mai simplu si sincer, fara sa le exageram, pentru ca asa vor valora mult mai mult. Hai sa incercam sa-i facem fericiti pe oamenii care ne iubesc cu adevarat, pentru ca ei in mod sigur merita!
Adevaratul nostru cadou de Craciun vine intotdeauna odata cu intamplarea, cand nu ne asteptam si e sub forma unui lucru simplu. Nu uita sa pastrezi intotdeauna o amintire frumoasa a Craciunului! :)

Cadoul meu e melodia asta: Zoia Alecu - Vino aici

Saturday, December 22, 2007

Inca una

Vorba unui prieten, mai nou la mine pe blog din 4 posturi, 3 sunt lepse.. Ei, o sa revin si la posturile mele serioase, am multe de scris si nu mai stiu cu care sa incep..
Cum spuneam, am mai primit o leapsa, din partea danei. Trebuie sa spun ce-as vrea, si la sfarsit sa-mi mai pun singura o intrebare ca asa e jocul.. :)) Sa incep.. :

Ai vrea sa citesti o carte pe zi?
Nu neaparat. Cititul unei carti poate insemna pierdere de timp pe langa alte lucruri pe care poti sa le traiesti, nu sa le cunosti doar teoretic
Ai vrea sa primesti un examen (test, teza) lung (lunga), dar sa aiba exercitii usoare?
Aaaa.. Propun sa scoatem intrebarea asta. Depinde.. sunt situatii in care vreau sa ma verific pe mine si atunci muncesc si situatii in care vreau doar sa scap prin orice mijloace :))
Ai vrea sa poti merge in turneu cu formatia preferata?
Daaaaaaaaa, sigur m-as distra, in primul rand pentru ca m-as plimba si as cunoaste multi oameni si as merge la concerte o data la cateva zile, si in al doilea rand pentru ca as fi cu trupa preferata si m-as simti bine
Ai vrea sa petreci fiecare luna intr-o tara diferita?
Nu. Nici n-as vrea. Poate pentru un an maxim, nu sunt genul de om care sa reziste la atatea schimbari
Ai vrea sa petreci o saptamana intr-un spital de nebuni?
Nu, in niciun caz, cine si-ar dori asta?
Ai vrea sa dansezi toata ziua prin casa? :D
da, asta fac acum :D


Leapsa se duce unde vrea ea... la oricine are chef. aa.. dar mai intai satreaca pe la vlad

Wednesday, December 19, 2007

Leapsa cu cantec



Cea mai vesela melodie:
  • Dance Trauma - E-uri (o ascult mereu cand sunt fericita)
  • Travka - Jump (ma face si mai fericita cand o ascult :))
Cea mai trista melodie:
  • Pink Floyd - Hey You
  • Placebo - Pierrot The Clown (pentru ca imi aminteste de o perioada urata..)
Cea mai senzuala melodie:
  • Prodigy - Hotride
  • Stillwater - Fever Dog (claaar!!!)
Cea mai idioata melodie:
  • Margineanu - Daina mucles (in sensul bun.. :))
Cea mai veche melodie:
  • Edith Piaf - Non je ne regrette rien
Cea mai noua melodie:
  • Daft Punk - Make Love
Cea mai dulce melodie:
  • Elton John - Tiny Dancer (cea mai dulce??!?!?! /:)
Cea mai recent adaugata melodie:
  • Zob - Radiopunk
Cea mai agresiva melodie:
  • Pantera - This Love
Cea mai ascultata melodie:
  • Citizen Cope - Brother Lee
Cele mai multe melodii ale unei singure formatii pe care le aveti in playlist:
  • nu neaparat cele mai multe melodii, dar cele mai ascultate trupe: Travka, Rage Against The Machine, Coldplay
Cea mai interesanta melodie din punct de vedere al constructiei:
  • Royksopp - What Else Is There
Melodia cu cel mai lung titlu:
  • Pearl Jam - Elderly Woman Behind The Counter In A Small Town (ca sa nu scriu tot lying is the ... :))
Melodia cu cel mai scurt titlu:
  • Hooverphonic - Eden


Leapsa vine de la vlaad si se duce laaaaaaalalalala : andressa, niko si oana despa :)

Monday, December 17, 2007

dintr-o intamplare fericita..


toti avem zile proaste, zile urate, de care nu suntem multumiti si pe care nici nu vrem sa ni le amintim. dar nu m-am gandit vreodata ca o zi proasta te poate salva din mai multe incurcaturi si probleme decat ai fi crezut, sau ca un rau iti poate aduce mai mult noroc decat te asteptai.
de exemplu, daca m-ai fi intrebat pana acum cateva ore despre cum mi-a mers vineri, as fi spus ca a fost o zi nu numai banala, chiar proasta, avand in vedere ca am fost foarte racita si a trebuit sa stau numai in casa, n-am facut altceva decat sa consum un bax de servetele, sa stau pe mess sa ma uit la filme doar pe jumatate(pentru ca ma plictiseam repede), sa-mi readuc aminte cat de mult urasc iarna, sa iau pastile, de la care m-a luat ameteala si somnul si am inceput sa vad pitici portocalii pe pereti, eu nefiind obisnuita sa iau medicamente si nici sa stau atata timp singura, inchisa in casa. in schimb, daca mi-as fi petrecut ziua asa cum era normal, vineri ar fi fost mai mult decat o zi pierduta inutil, din cauza unei raceli, ar fi insemnat inceputul unei adevarate catastrofe, si sfarsitul oricarei asteptari sau sanse da a avea parte de o vacanta cel putin linistita... nici nu vreau sa ma gandesc ce consecinte ar fi putut sa aiba..
asa ca tot raul a fost spre bine! :)

Sunday, December 9, 2007

Leapsa de duminica

BEST
1. Male friend: Adi, Dan, Florin SI Tweet
2. Female friend: Ema, Corina, Andra
3. Vacation: vara din 2006
4. Age: 15
5. Memory: ar fi prea multe.. cea mai recenta e de vineri, la pitesti, concert, corina si tweety, cumparaturi, travka, frig, ras, tren, poze..

WORST
1. Time of day: dimineata, 6:30..
2. Day of the week: duminica
3. Food: peste
4. Memory: nu ma gandesc niciodata la alea urate

LAST

1. Person you saw: mama
2. Person you talked to on the phone: Mihaela
3. Hugged: aseara, mai multe persoane, nu-mi amintesc sigur
4. Text messaged: Valeriu, Ema
5: IM: Diana

YESTERDAY

1. What did you do: am venit de la concert, am dormit, am mancat in sfarsiiiiit, am descarcat pozele, am povestit, am fost ragusita, am vorbit la telefon, am incercat sa invat, am ascultat muzica, stat pe net, dansat, am fost la andra, am fost in club :))
2. Who were you with: multi, doar am iesit in oras..
3. Bad/Good day: am fost un pic obosita..
4. Lose something: cred ca toate sunt la locul lor..
5. Fall out with someone: nu

TODAY
1. What are you doing now: acum m-am trezit
2. Today in general: ce pot sa fac duminica? dorm! si cateodata am intentia sa invat..
3. Wearing: pijama
4. What did you eat for lunch: biscuiti Pim's /:)
5. Better than yesterday: nu

TOMORROW
1. Is: iar luni..
2. Got any plans: scoala, teza la engleza, film
3. Getting Lucky: da, imediat cum trece anu' asta
4. Dislikes about tomorrow: teza la engleza
5. Do you have work: inca putin si iau o pauza

FAVORITES
1. Number: 19, 9, 7 (numerele impare in general)
2. Song: azi ascult kumm, travka si coldplay
3. Colour: albastru, mov, verde
4. Season: primavara
5. State: in momentul asta, Austria

CURRENTLY
1. With someone: citez.. eu nu sunt singura, sunt libera! :))
2. Missing someone: da.
3. Mood: adormita
4. Wanting: sa vina vara si sa plec, sa nu ratez niciun festival si sa nu simt cand e duminica, sa dorm pe plaja si sa merg la cumparaturi, sa citesc numai ce-mi place si sa nu trebuiasca sa ma trezesc devreme


Leapsa am primit-o de la nikosita si merge mai departe la allia, lara, vlad, si la oricine mai are chef de ea.. :)




Wednesday, December 5, 2007







"Isi dadea seama ca iubirea aceasta il departeaza de toate credintele si nazuintele lui si totusi simtea ca fara de ea i s-ar istovi inima si viata insasi si-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fara margini."


Liviu Rebreanu - "Padurea Spanzuratilor"

Monday, December 3, 2007

GENERATIA X


In ziua de azi nu mai exista copii, exista numai oameni "maturi". in ziua de azi fetele vor sa cucereasca baietii cu replici din cioran, memorate cu truda si rostite pe o banca in parc, sub un plop, cu ochii intredeschisi, in stil poetic, in timp ce parul le flutura-n vant... fetele se machiaza numai cu negru pana ajung sa arate ca niste ratoni, si se imbraca in culori cat mai sterse, in negru, pentru ca "THEY DON'T FUCKIN' CARE....".
Nu le pasa cum arata si cred ca nu se coboara la lucruri superficiale, care nu tin de planul spiritual... in schimb apeleaza la cele mai penibile moduri de a atrage atentia si de a iesi in evidenta. pentru ca vedeti voi, ele sunt "ALTFEL"!
Tot "altfel" dar la extrema cealalta sunt si fetele care nu spun nimic pt ca pantalonii puma originali, bluza cu spatele gol, fara maneci si eventual si fara partea din fata, cele 3 kg de aur de pe ele, zambetul misterios (creat in mod involuntar de imposibilitatea de a-si misca prea mult muschii fetei de teama sa nu crape cumva stratul de 3 cm de machiaj ) si suncile care ies din acei pantaloni puma, fac orice baiat NORMAL! sa cada prada iubirii pe loc.. ca sa fiu clara, un baiat normal, prototipul generatiei noastre, este tot acela cu parul indreptat, vopsit si tzepi de cocalar, fond de ten, lentile de contact, epilat, cu haine cu paiete si sclipici, stramte, cu numele firmei pe ele si roz, pe care mai scrie de multe ori si "in fashion".
Toti acestia sunt niste razvratiti, rebeliunea lor nu are limite si niciunul nu va fi vreodata ca "restul". tocmai ca sa-si demonstreze nonconformismul, revolta fata de tot ce se incadreaza in tipar, fata de reguli si conventii , ei si-au pus singuri etichete si s-au impartit in turme mai mici.

si aud in fiecare zi cum oamenii vorbesc cu mare admiratie despre copiii din ziua de azi, despre cat de inteligenti si precoce sunt ei.. cand de fapt singura diferenta o face accesul la informatie si libertatea, prost inteleasa, care le da impresia ca sunt centrul universului si ca totul li se cuvine.

Monday, November 19, 2007

Ciudateniile mele


Sunt genul de om care se supara din cele mai ciudate lucruri, si trebuie sa le cunosti si sa le accepti daca vrei sa ne intelegem. sau trebuie sa ai cat de cat bun-simt. in fond, nu cer mare lucru..
De exemplu, nu incerca sa ma intelegi dimineata. nu-mi pune intrebari de genul : "ai dormit bine?" sau "ai visat frumos?" la 6 dimineata, cand afara e inca intuneric si eu nu vreau decat sa ma duc inapoi in pat, sa-mi fie cald si sa dorm linistita, fara tine pe capul meu. dimineata daca stai pe langa mine trebuie sa faci toate lucrurile cum trebuie sau sa ma lasi in pace. in caz contrar, exista pericolul sa ma enervez, sa tip, sa trantesc, sa sparg etc.
NU ma acuza de lucruri pe care nu le-am facut si nici nu da vina pe altii cand, clar, vina e a ta. asuma-ti responsabilitatea si atunci toate se rezolva de la sine, pana la urma toti gresim!
NU fi prost-crescut/a si nu da lucrurile pe care ti le fac cadou sau ti le dau pur si simplu, dupa smiorcaieli insistente. mi se pare tare de prost gust si in mod sigur n-o sa uit
Ai face bine sa nu-mi dai lectii in legatura cu lucruri pe care le stiu mai bine decat tine si sa nici nu ma judeci in functie de varsta
E spre binele tau sa nu intarzii si sa te tii de cuvant cand imi promiti ceva, pentru ca nici asta nu uit si o sa dau si eu, la randul meu, dovada de aceeasi bunavointa exact cand ai mai mare nevoie de mine.

Nu stiu in ce masura sunt sau nu sunt vazute ca "ciudatenii" dar in mod clar reprezinta lucruri care ma enerveaza si care prefer sa-mi fie respectate..

Sunday, November 18, 2007

fara titlu


sunt momente cand trebuie sa renunti. cand iei o decizie fara cale de intoarcere, chiar daca ar fi mai usor sa lasi lucrurile asa. sunt momente cand nu te mai gasesti in nimic din jurul tau pentru ca ai pierdut o parte din tine si acum lumea ta pare absurda, nu mai are niciun sens, acum esti total neputincios si iti simti sufletul gol.
teama aceea nebuna de a nu pierde ceva ce oricum nu-ti mai apartinea s-a transformat intr-o resemnare fireasca, din iubirea aceea adevarata si sincera nu mai ramasese demult decat o dependenta ingaduita, iar toate asteptarile si dorintele vii s-au transformat peste noapte in amintiri demult uitate in sertare goale si murdare.

Acum ar da orice sa mai fie macar o data ca inainte. macar un moment al vostru..un moment de fericire sincera si copilareasca. ii era atat de dor


Rupturile iremediabile si definitive sunt cele care se intampla pe nesimtite.

Saturday, November 10, 2007

Versuri si miros de portocale


Cobora scarile blocului cu o nerabdare copilareasca parca, dar totusi calculata. Iesi din scara si se opri mirata, amintindu-si de dupa-amiaza aceea de toamna de care vorbisera saptamana trecuta la ora de literatura, si i se parea ca are un deja-vu cu scena din carte. Era ora 5 si ceva, ora la care de mult isi facuse obiceiul sa petreaca timp cu ea, sa-si inteleaga singuratatea, care implica si independenta totala, si sa se bucure de ea.
Mergea pe strada pavata cu amintiri ale unui castel vechi cu ferestre mari din sticla mov si vise prafuite erau pe cale sa-i explodeze in suflet. Avea obrajii rosii si ii placea ca frigul sa-i amorteasca fiecare zvacnire a emotiilor, fiecare impuls mut si controlat la timp. Nu simtea mare lucru, avea doar mainile reci si mici si curate si o indiferenta calma pe chip, vedea geamurile masinilor acoperite de aburul uitarii si se oprea din cand in cand sa deseneze cu degetul ceva la intamplare, fara forma sau vreun sens, iar la un moment dat, in mod inconstient scrise numele lui. Trecu mai departe incruntandu-se si impunandu-si sa lase prostiile, nu mai era ea de entuziasm copilaresc si inutil.
Simtea miros de portocale, de iarna si cu cat se indrepta spre bulevardul cu lumini si franturi de viata, i se parea ca totul e din ce in ce mai schimbat, oamenii incepeau si ei sa prinda culoare.
Si atunci telefonul suna, transformand timpul si lumea si seara ei, anuntandu-i un alt inceput. Ea isi asuma riscul acesta si pleca in cautarea lui, fredonand niste versuri aiurea in timp ce mesteca guma si facea apoi baloane care i se lipeau de nas, cu un zambet de fericire adevarata si cu sentimentul ca merita. Erau atatea lucruri pe care nici ea nu mai stia de cand nu le mai facuse..

Sunday, November 4, 2007

nori de hartie


Suntem singuri unii fata de altii.
Ne vedem cu totii printr-un ciob de geam aburit. ne e greu sa ne apropiem, sa ne cunoastem sau sa avem incredere. ne e frica, ne e indiferent.
Oamenii de fapt se cauta in permanenta intre ei, si nu se gasesc de cele mai multe ori. pentru ca ne greu sa ne vedem cu adevarat. pentru ca egoismul ne tine departe de restul. pentru ca acceptam prima impresie, pentru ca suntem superficiali si nici nu ne intereseaza sa aflam mai mult. nu gasim timp sa ne gandim de 2 ori sau sa credem. suntem mult prea ocupati sa ne ascundem in spatele parerilor, sa ne inchidem cat putem in noi.
Suntem convinsi ca ceea ce cautam exista, speram asta, macar in cel mai adanc coltisor al sufletului, dar cu toate astea nu facem nimic decat sa asteptam si sa ignoram. n-o sa ne traga nimeni de maneca sa ne spuna ca ceea ce cautam si ne dorim e chiar langa noi si ca am face bine sa ne oprim din graba, asa ca o sa trecem mereu mai departe, cu un gust amar de tristete, fara sa ne dam seama de ce..
Se poate sa ma insel? e doar o discutie inceputa intr-o zi de joi..si neterminata

Sunday, October 28, 2007

si peste o saptamana CU PRAGA VREAU SA TE MINT !!!




















Mi-am asumat riscul unei dimineti de vineri si dupa un drum tensionat de cateva ore am ajuns la o veche fabrica, unde o multime de oameni isi descopereau aceeasi dependenta, dependenta de TRAVKA... asa ca am venit cu totii SA SIMTIM PRAGA la lansarea celui de-al doilea album
Usa s-a deschis, lume multa, nerabdatoare, inghesuiala, multa inghesuiala, apoi asteptare, multe minute de asteptare cu palmele transpirate si batai ale inimii grabite si asurzitoare, si in sfarsit cei 5 apar pe scena si explozia de sunete si emotii incepe!
Toata oboseala mi-a disparut, n-ai cum sa mai stii sau sa mai simti altceva decat muzica, energia, periculos de intensa pe care ti-o transmit. baietii ne-au incantat cu melodii noi si vechi, am urlat impreuna, l-am ajutat pe george la versuri...
La fel de mult ca baiatul din spatele meu care incerca sa ma tina ca sa nu fiu aruncata pe scena, m-a ajutat si boxa din fata mea, de care ma tineam cu o mana in timp ce in cealalta aveam aparatul cu care am facut pozele, poze de care sunt tare mandra avand in vedere conditiile in care am reusit sa mai tin si un aparat.
Am avut ocazia sa fotografiez linistita la melodia "cum te simti" cand oamenii n-au mai facut pogo, dar mi-a fost imposibil..
fiecare melodie era povestea unei miscari a sufletului, era vindecarea oricarui sentiment pamantesc, era slabiciunea mea in acorduri de fum..
Extraordinara a fost si prestatia lor, si reactia publicului, totul a meritat si este imposibil de redat in cuvinte.

Fenomenul "VREAU SA SIMT PRAGA" a inceput in noaptea de vineri si a venit ca o rasplata pentru toata asteptarea acestui album, care, apropos, nu e de vanzare, muzica travka nu poate fi doar cumparata, trebuie simtita si pretuita

Thursday, October 25, 2007

VREAU SA SIMT PRAGA


SE CERE URLARE DE DIAFRAGME !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! TRAVKA lanseaza cel de-al doilea album, Vreau Sa Simt Praga, VINERI 26 OCTOMBRIE!
Ne vedem acolooooooooooooo! (cu ocazia asta poate imi arata cineva si unde e webul)

Friday, October 19, 2007

Lepse si lamuriri

in primul rand trebuie sa lamuresc ceva... :)) nu imi scriu viata pe blog, nu ma descriu, nu ma apuc sa spun despre ce-am mancat la pranz, pe cine cunosc, cu cine ma cert, nu ma vaiet pe blog si nu-mi spun problemele. astea sunt chestii personale. nici macar nu dau nume si nu fac sa para ca e vorba de mine ca sa bag lumea in ceata si sa par mai interesanta. putine din posturile mele sunt despre mine. ar fi absurd sa pretind ca lucrurile pe care le scriu nu au baza in viata reala, toate pornesc de la o stare, o senzatie traita de mine dar intr-un mod total diferit de cel in care povestesc. in concluzie, nu scriu ca sa creada lumea ca ma cunoaste si sa-mi dea lectii, scriu pentru ca imi place sa scriu si pentru ca poate sunt si altii care se regasesc si pe care ii ajuta in vreun fel.


In al doilea rand.. stiu ca am de onorat niste lepse care s-au strans din cauza lipsei mele de timp. Amandoua sunt de la Vlad:

~ prima data trebuie sa spun cum ma jucam cand eram mica. imi amintesc ca jucam piticot :D era un joc intr-o cutie albastra, pe care era desenat un copil pe o sanie in zapada. in rest, ma jucam ca orice copil deh, afara, cu alti copii si asta ma face sa-mi dau seama de cand n-am mai vazut copii jucandu-se cum ne jucam noi, si asta nu se intampla chiar asa demult. n-am mai vazut copii afara, sa stea de la pranz pana seara, sa vina murdari, sa cada, sa se loveasca, sa deseneze pe astfalt. si de cand nu i-am mai auzit strigand la alti copii, cum faceam noi si ieseau babele sa faca scandal, si ne spuneau sa ne ducem la blocul nostru si noi faceam mai rau galagie. acum ei probabil isi stabilesc intalniri pe mess.
cand m-am facut mai mare jucam fotbal cu andra si cu baietii si ne jucam jocuri pe televizor, ieseam cu rolele, ne cataram in copaci, ne jucam vesnicul "pitulatea" care e si el in ziua de azi invechit..
aaa! si de cand ma stiu imi place sa ma dau in leagane pana ametesc si tot nu ma satur. si acum cand ies in oras trec pe la leagane cand conving pe cate cineva

~a doua leapsa imi cere sa sa spun 4 lucruri despr emine dintre care 1 sa fie falsa..
1. incurc meduza cu caracatita
2. imi sunt simpatici politicienii
3. nu suport barbatii imbracati in roz
4. vorbesc si rad mult si tare, topai, ma agit, ma supar, imi trece

nu stiu cine se apuca sa-mi rezolve ghicitori pe blog, dar daca asta e leapsa.. si cele 2 lepse se duc mai departe la oricine vrea sa le ia..

Monday, October 8, 2007

la limita


"sunt aici, da. doar ma vezi prin fumul asta gros. si eu vad, dar nu pot sa cred nimic. simti ca nu simt nimic?
nu e nicio traire, poate stiu eu sa mimez bine, poate sunt ceilalti prea orbi.. dar absenta mea o simt pana si eu. nu-mi mai gasesc motivele! nici multumirile, nici pe mine.. am doar niste semne lasate de lucrurile superficiale, prin care mi-am facut atata rau mie.
am fost neatenta. mi-am pierdut brelocul norocos si nici n-am mai crezut in el de-atunci. am uitat si sa ma dau in leagane, eram prea ametita de cand am intors totul cu susul in jos si m-am incapatanat sa-mi placa.. si totusi n-am incredere in absolut nimic din ce vad! nici macar atunci cand spui adevarul, cand te astepti de la mine sa simt ce-mi spui, sa inteleg si sa arat ca-mi pasa. si te las sa crezi orice vrei. tocmai pentru ca nu-mi pasa. ti-am zis ca nu ma simt bine aici, nu ma simt in siguranta, nu ma simt multumita, nu zambesc, nu-ti arat nimic din mine. in lumea in care am intrat suntem toti de hartie. toti o apa si-un pamant.
cum sa ma vezi daca de fapt nu sunt aici? nu sunt, m-am uitat in buzunarul unei geci vechi, care acum nu se mai potrivea cu momentul.."

stii ca poti respira fara sa simti? si poti juca teatru fara sa-ti pese sau poti minti pana si gandul nespus al celuilalt. dar vine un moment cand incepi sa te intrebi unde mai esti tu in toate astea. cand te regasesti in sfarsit pe tine, iti gasesti si motivele, si radacinile si curajul de a face ceva cu adevarat pentru tine..


Am o singura arma, e autonomia mea!


Wednesday, October 3, 2007

cosmarul de zi

asta a fost?
acum ti se taie respiratia, inlemnesti, e sentimentul ala sufocant de singuratate, de gol, de disperare, cu pumnii stransi, parca tremuri in tine, ingheti si simti niste furnicaturi pe gat care te inteapa din ce in ce mai tare, golul din suflet se continua parca si in stomac, si te apleci, nu mai poti sa-ti tii genunchii drepti, vrei sa te asezi, de fapt nici nu te misti, esti amortit, nici ochii nu-i misti..
nu constientizezi pentru ca nu mai esti stapan pe tine, nu te mai poti controla, iti spui ca nu e adevarat si vrei sa crezi, si realitatea te loveste-n fata si atunci te revolti, tot in tine.. totul se petrece in tine, si privirea si gandurile tale o iau razna.
te miri ca in jurul tau inca se deruleaza filmul ala prost dintotdeauna, nu intelegi cum, de ce, dar lumea nu s-a oprit in loc pentru sfarsitul tau. si asta te face sa te simti si mai singur, vrei sa fugi in lumea care are grija de tine sau macar sa fii inteles..
simti ca de data asta nu mai e loc de alte interpretari, si innebunesti cu toate gandurile alea asurzitoare-n cap si toate intrebarile..
ajungi acasa fara sa stii cum. cu gesturi mecanice deschizi usa si te pui pe pat, fara sa te intinzi. stai incordat si te gandesti in timp ce ochii se misca repede in toate partile, esti inca blocat si inca nu te dezmeticesti, nu stii cum sa reactionezi, e prea mult pentru tine, nu stii nici ce sa faci..
si incet incepi sa-ti dai seama de finalul asta prost, de realitatea asta mizerabila si realizezi ca n-o sa poti da timpul inapoi..
si atunci privirea se transforma din speriata in serioasa si rea.. esti total neputincios, simti frica si durere, o durere dintre cele mai mari si cele mai grele pana inauntru inauntru de tot, care iti rupe sufletul si lumea in doua si atunci esti tu insuti cel mai mult, mai sincer ca oricand.. atunci nu vrei nimic, atunci iti dai seama de lucruri cu adevarat importante, care dor, si durerea te face mai indiferent, deci mai puternic in fata altor dureri, si lasa in tine urme adanci de tot, te schimba in mod radical, fara sa poti face ceva, si niciodata nu vei mai putea simti la fel de sincer si nu vei mai fi la fel, nu va mai fi la fel.

Monday, October 1, 2007

Se cere urlare de diafragme !!!!!!!!!!



foarte relativ subiectu' asta cu visul meu.. a venit sub forma unei lepse primita mai demult de la elena si de la vlad.
nu-mi vine un lucru special in minte daca ma intrebi care e visul meu, nu stiu nici daca sa-ti vorbesc despre ceva ce imi doresc eu sa fac sau despre ceva cu totul extraordinar dinafara mea, care nu depinde de mine, dar care m-ar face fericita.
si de fapt, daca ma gandesc mai bine, nici macar nu am cine stie ce vise marete, care implica planuri si mari asteptari, in fiecare zi imi doresc cate ceva si incerc sa-mi doresc lucruri care tin de mine. si daca as visa sa schimb lumea tot de la mine as porni.

singurul lucru concret pe care pot sa-l scriu acum aici e ca vreau sa merg la lansarea Travka pe 26 :)) da, asta vreau! TRAVKA!!!

Noi fumam paradisul....

Wednesday, September 26, 2007

dau 2 beri goale pentru una plina!

"gresesti. de fapt cine sunt eu sa-ti spun ca gresesti? faci cum simti si cum crezi. dar vreau sa se termine-aici! nu povestea, ci teatrul asta obositor pe care il jucam de un timp, abureala pe care eu ma fac ca n-o vad iar tu te faci ca o crezi. de ce sa ne mai mintim? e mai sanatos si simplu pentru amandoua sa recunoastem si sa o luam ca atare.
visele copilaresti si increderea in noi s-au dus dracului demult, nu exista nicio tragedie in final.
ne-am schimbat mult, eu acum iti accept altfel toate dovezile de egoism de copil rasfatat dus pana la indiferenta, pentru ca acum m-am convins ca prea putine merita sa ma consum, si pentru ca te cunosc prea bine. si stii cat urasc cand minti! urasc urasc chiar si cele mai mici lucruri pe care mi le spui fara sa fie adevarate, pentru ca nu e corect sa nu fi sincera cu mine. dar stiu ca asa esti tu, n-am cum sa te schimb, de-aia nici nu te judec..
se zice ca intr-o relatie intotdeauna cineva da mai mult. mereu eu am fost aia, tu decat ai promis, ai spus tot ce-a fost nevoie ca sa stii ca o sa ma ai atunci cand vei ramane singura. mai mereu a fost vorba de tine.
dar am terminat cu morala, nu mai sunt nici ironica asa cum te enerveaza pe tine, nu te mai invat pentru ca pana nu o patesti nu ma crezi si oricum n-are rost. crezi ca stii mai mult decat stii de fapt si crezi ca e deajuns sa iti amintesti de un om doar cand ai timp ca sa-l numesti prieten.
cand am avut nevoie de tine mi-ai spus ca esti langa mine si ca o sa fi intotdeauna, eu chiar am fost de fiecare data cand ai avut nevoie.
si n-am spus ca nu mai suntem prietene, doar ca nimeni nu mai crede ca "noi doua o sa ramanem intotdeauna, orice s-ar intampla!" asta s-a dus demult si sa nu crezi ca o sa mai fiu acolo cand o sa ramai singura. pentru ca oamenii nu se inlocuiesc. oamenii se pierd. ti-am zis sa fi atenta cu cei la care tii pentru ca intr-o zi.. o sa fie prea tarziu.
vreau sa mai stii ca daca ti-am facut vreodata rau, a fost neintentionat, a fost pentru ca m-am pacalit pe mine, a fost inconstient. stiu ca ma cunosti si tu si ca stii cat de ipocrita pot sa fiu, dar n-am de gand sa fac asta. nu cu tine. niciodata. si orice o sa faci, asa cum am mai spus, o sa fie iertat, dar nu uitat.
ai fost cea mai mare "schimbare" din viata mea, cred. avem prea multe lucruri adevarate impreuna ca sa lasam sa se termine urat.

gresesti sau nu, e alegerea ta si de-acum oricum ai ales sa te descurci fara mine."


*post scris mai demult, asa, pentru mine..

Monday, September 24, 2007

povestea celor 3 fete continua!


povestea celor trei fete care au speriat scoli, s-au batut, au fost neintelese, s-au certat, s-au razbunat, s-au cunoscut atat de bine, au fost prietene, au terorizat profesori, au fost in centrul atentiei, invidiate sau criticate, dar in orice caz, mereu "mai cu mot".. si am ramas prietene timp de noua ani, mai mult eu cu fiecare decat toate 3 intre noi, ce-i drept, dar importanti sunt acesti noua ani in care am adunat atatea prietenii, si drame si incalcari de reguli si revolte si iubiri de copii si finaluri si intamplari.. asa am crescut noi si ne-am cunoscut
imi aminteam acum cateva zile cu ema cum eram cand eram mici.. si ne gandeam cum a trecut timpul si cate amintiri avem impreuna.. de la ziua ei cand am furat castronul cu cartofi prajiti cu andra(apucaturi care ne-au caracterizat pe noi doua dintotdeauna) si ne-am inchis in camera si l-am mancat pe tot, sau cum ne batea invatatoarea si ne teroriza, sau cum bateam baietii cu andra si in clasa intai am fost traumatizata de bastonase ca niciodata nu le faceam bine, si ema scria frumos si mama zbiera la mine ca de ce nu pot si eu sa scriu ca ea.. as vrea sa compare mama scrisurile acum /:) si cat de des sunau parinti de-ai copiilor la mine si la andra acasa sa se mai planga de cate ceva.. si cand mergeam la ema si ne faceam planul: eu ii distrageam atentia si andra atenta la frigider :)) si cu ocazia asta am aflat ca si acum ema crede ca eu si andra i-am trimis o scrisoare anonima in care o anuntam pe mama ei ca are prieten.. ceea ce nu e adevarat! asta n-am facut-o noi.. in schimb i-am furat o data cheile de la casa..
apoi a urmat gimnaziul cu multe schimbari.. si aici am scos din minti profesori, i-am uimit cu puterea noastra de a ne impune.. :)) s-au schimbat diriginti din cauza noastra si s-au facut sedinte multe.. undeva prin clasa a saptea ne-am inmultit.. a mai aparut carla
la liceu alte schimbari, ne-am facut un pic mai multe.. noi la fel de "deschise si sociabile" si la fel de receptive la lucrurile interzise de scoala, la fel de dezinteresate de ea.. cu zile de joi devenite un infern, cu ghinioane care se tineau lant.. cu weekenduri cu concerte si cu nopti pierdute, cu povestiri si planuri, cu suferinte de adolescente, cu iubiri interzise si neimpartasite :)) care deveneau subiectul tuturor din liceu, cu personalitati total diferite, cam cu aceeasi reputatie..
povestea celor trei inca nu s-a terminat.. poate o sa se termine candva la facultate sau mai tarziu, pana atunci ramanem impreuna si n-am vrea sa schimbam nimic pentru ca toate care s-au petrecut ne-au legat, si povestea continua, chiar daca acum suntem vreo cinci..


*poveste scrisa acum ceva timp si gasita azi prin schite :))
ne-a facut ziua mai frumoasa... :)

Sunday, September 23, 2007

"prin fumul de tigara..."






nu ma gandeam ca o sa ajung la concert si nu era deloc in plan dar m-a pus cineva pe ganduri si seara de ieri a iesit tare bine, asa cum ies mai mereu lucrurile neplanuite.. :D
pacat ca nu s-a cantat melodia mea.. cu toate astea concertul a meritat

multumiri fotografului (lui tweet) pentru poze si pentru ca m-a convins sa merg

Monday, September 17, 2007

intotdeauna prea tarziu

"unele lucruri trebuiesc facute la timpul lor, unele lucruri le faci sau nu, nu le regreti mai tarziu si nu-ti ceri scuze pentru ca toate astea oricum nu mai pot indrepta nimic. sau stii sa te porti, simti cum sa te porti si o faci pentru ca ceva dinauntrul tau ti-o spune, sau tragi concluzii pripite si te lasi condus de primul impuls fara sa-ti dai seama de consecinte.
tu nu stii cum sa te porti cu mine. tu nu simti cand trebuie sa faci unele lucruri, sau sa le spui. si n-o sa le poti niciodata rascumpara prin altceva, pentru ca pur si simplu alea isi aveau rostul atunci, la momentul potrivit! si nu ti-am cerut prea mult, doar sa intelegi si sa stii sa ma faci sa te simt langa mine atunci cand aveam nevoie. foarte rar am cerut asta.
asa am ajuns sa fac pe indiferenta, sa ma mint ca n-au nicio importanta lucrurile astea, ca n-am nevoie de ele si ca oricum nu-mi pasa...
pot sa te inteleg o data, de doua ori, de trei ori, dar nu ma simt in stare sa tac si sa las de la mine, sa ma prefac ca nu s-a intamplat si sa trec peste, vesnic. nu ma simt.. deja incep sa rabufnesc, deja nu mai pot! nu mai pot sa te-ascult cum imi reprosezi, cum imi spui ca nu fac nimic bine!
si daca nici tu nu esti in stare sa incerci sa faci orice pentru mine, de la cine altcineva sa ma astept?
degeaba iti pare rau si ceri iertari pentru ca de iertat, am iertat si o sa te iert mereu, numai ca golul ala ramane, nu mai ai cum sa-l umpli acum, sau sa-l inlocuiesti, tot ce-a durut ramane, pentru ca le-am tinut in mine si n-am vrut sa se vada sau sa te fac vinovata, nici sa-ti fac vreun repros. si acum s-au adunat prea multe, prea multe nespuse, neduse pana la capat, prea multe imi lipsesc din ce as fi vrut sa-mi dai si aveam atata nevoie!

imi pare rau sa-ti spun ca acum nu mai poti face nimic, nu poti da timpul inapoi. n-ai inteles niciodata."


"asa ca.. nu te mai uita la mine cu ochii astia goi, si mai bine invata-ma sa adorm zambind, si iubeste-ma asa cum sunt."

Friday, September 14, 2007

desktop


nu prea am ce sa zic in legatura cu leapsa asta.. vine din partea dianei si se duce de data asta la gabitzubitzu si la vlad... si la celalalt vlad

Wednesday, September 12, 2007

desculta printre ei.. calca-i!

stia ca nu trebuie sa se opreasca, ca trebuie sa mearga inainte fara gandul ca ar putea sa nu reuseasca, sa nu se mai termine. daca s-ar fi oprit, i s-ar fi facut prea frica, ingrozitor de frica. si ar fi inghetat si totul ar fi fost aproape pierdut. dar nu avea voie sa inghete sau sa se opreasca sau sa nu mai poata. n-a existat "nu mai pot" si nici n-o sa existe pentru ea vreodata. asa cum candva ii spusese cineva: "tu poti sa treci peste orice, mereu". un cineva pe care il lasase sa o stie mai mult decat o stiau ceilalti, fara sa-si riste vulnerabilitatea pentru ca stia ca o iubeste prea mult.. si totusi isi luase masuri de precautie.
nimeni nu trebuie sa stie niciodata cand ai cazut. atunci cand arati, esti slab. nu te-ajuta cu nimic, la fel cum nici ceilalti nu te vor ajuta, iar cei care sunt acolo sa te ajute, o vor face pur si simplu, inconstient. cel mai important era sa nu se indoiasca niciodata de ea, restul nu contau, pe restul ii avea oricum atata timp cat se avea pe ea.
o sa ramana cu urmele, dar n-o sa lase sa se vada, n-o sa mai stie nimeni niciodata daca rade sau plange, o sa-i lase s-o creada ce vor; mai conteaza, la urma urmei, atata timp cat acum toate au facut-o mai puternica decat oricand?

atunci a crezut ca n-o sa se mai vindece, ca i s-au terminat si cuvintele, nimic nu-i mai parea sa aiba rost, era prea multa frica, prea multa disperare pentru cuvinte, prea adevarat si implacabil pentru cuvinte.. prea putin timp si prea aproape de limita ca sa cedeze sau sa rabufneasca. nu-si permitea niciun moment de slabiciune, cu atat mai putin acum, in fata atator oameni jalnici, care s-o judece ranjind, fara sa aiba nici jumatate din meritele ei.
dar asta i-a intarit convingerile, a invatat-o sa dispretuiasca cu cele mai adanci simturi. si totusi, la ce i-ar folosi o scarba profunda de astfel de oameni, daca ea n-ar fi controlata cum trebuie? trebuie sa-i lasi pe toti sa creada ce vor sa creada, sa le spui ce vor sa auda, sa-ti educi acea scarba, ca atunci cand va veni momentul, dispretul si indiferenta ta sa loveasca de 2 ori mai tare.

Saturday, September 1, 2007

septembrie-luna mea!


am primit leapsa de la vlad: ce inseamna luna septembrie pentru mine.. si pot sa spun ca m-ai nimerit bine.

am mai scris o data despre toamna, ca stare pe care mi-o transmite, acum o sa vorbesc despre luna septembrie si despre legaturile mele cu ea.
nu stiu de ce am impresia ca e inceput de an nou, si nu numai pentru ca incepe scoala, e luna schimbarilor in general, e luna a 9-a.. si intotdeauna o sa aiba ceva special pentru mine. e luna in care m-am nascut. inainte spuneam ca e luna mea, seamana cu mine... si inca imi mai place sa cred asta. e complicata, schimbatoare, copilaroasa, e luna nostalgiilor, e sucita si imprevizibila, cu ploi si soare. e un pic trista, intotdeauna va reprezenta sfarsitul a ceva, e vremea despartirii, de trecut si de tot, dar vine si cu planuri noi, cu bucuriile altor inceputuri... si aduce tot felul de energii ciudate, pleaca si ma lasa ratutita, ma lasa pe ganduri, imi provoaca stari si imi aduce schimbari in suflet.
in luna septembrie ascult norah jones(ca tot mi-a amintit cineva azi de ea), imi place sa ma uit cum ploua, cu ochii pe jumatate deschisi, imi place sa ma plimb pe strazile plouate si uitate, cu lumini de neon
luna septembrie mi-o dedic mie :P pentru ca atunci ma regasesc cel mai bine pe mine si imi fac timp sa visez si in plus toamna are o muzica asa frumoasa... 8->

dau leapsa mai departe copilului preferat, pentru ca sunt curioasa; lui dan, pentru ca nu prea mai scrie pe blogul vechi, si anei, pentru ca de la ea am primit prima leapsa :)

Wednesday, August 29, 2007

am avut dreptate!


cand sinceritatea invinge orgoliul si teama, atunci e curaj adevarat.. cand dai ceva din tine celuilalt, niciodata nu vei mai putea fi tu fara acea persoana, fara acea parte din tine.
pentru ca atunci cand iubesti un om, nu tii cont de conventii sau de pareri, nu pui egoismul tau pe primul loc si nici nu tii mortis sa faci rau doar pentru ca asa ti se pare corect. dar atunci cand iubesti cu adevarat, atunci esti cel mai vulnerabil, atunci se greseste si atunci doare cel mai tare.. numai ca uneori chiar merita sa ierti. merita sa ierti din tot sufletul si cu toata convingerea, nu pe jumatate, nu cu ingamfare sau cu reprosuri.

dar numai adevarul care a fost spus poate fi iertat..
numai oamenii care au puterea sa fie sinceri si sa renunte la superficialitate pentru a indrepta ceva, merita iertati.

iubesc impacarile.. pentru ca dupa ce te certi cu cineva drag, si ii simti atat de tare lipsa, simti ca te sufoci si parca nimic nu mai e la locul lui si nici nu-ti mai trebuie nimic, ti-e dor pana si de mirosul ei, de tonul vocii, sau de rasul ei, si totusi il poti simti in toate lucrurile din jurul tau, pentru ca e acolo, e cu tine mereu, e undeva in tine.. intotdeauna va exista momentul acela.. care iti da fiori numai cand te gandesti la el.. cand renunti la toate prostiile lipsite de importanta si faci ceva! si toata lumea care se prabusise candva undeva in sufletul tau, e inlocuita de ceva mult mai frumos, mai sigur si mai special. si cu cat iti e mai greu fara o persoana si stai mai mult fara ea, cu atat acel moment va fi ceva mai extraordinar..

ma bucur din nou de luna plina in noaptea asta.. e un fel de confirmare la ce am simtit ieri. confirmarea propriu-zisa a venit deja si binele l-am simtit din plin. cred ca mai urmeaza.. sunt fericita, acum simt. :)

Tuesday, August 28, 2007

e luna plina, cine e de vina?


vreau sa dorm zile la rand fara sa ma trezeasca nimeni, vreau sa se intample toate cand eu dorm, vreau ca atunci cand ma trezesc sa fie toate la locul lor, inapoi, sa fie toate rezolvate si toate sa fi trecut deja fara stirea mea.
zilele astea as vrea sa dorm tot timpul si ma simt obosita. asta e un semn al maturizarii, oamenii mari sunt mereu obositi si se vaieta si vor sa doarma. se grabesc. in permanenta se grabesc. nu stiu nici ei spre ce, probabil ca sa poata dormi. somnul este o treaba serioasa, e de oameni mari, in schimb visele.. nu mai sunt de ei.

nu tin de fiecare data minte ce visez, dar in ultimul timp incep sa incurc realitatea cu visele. adica visez ceva si a doua zi nu mai stiu daca e adevarat sau am visat. cateodata mi se pare atat de real incat traiesc cu senzatia respectiva mult timp.. nici macar nu stiu de ce povestesc asta. mi se intampla pe fond de oboseala.. povestesc despre mine lucruri atat de banale incat unii nu s-au gandit vreodata nici sa le observe. eu le analizez. si le si povestesc uneori.

cred ca vreau sa dorm ca sa trec de perioada asta in care n-am fost eu, in care am inceput sa nici nu mai simt. decat oboseala. mi s-au atrofiat simturile si daca ma gandesc mai bine schimbarea asta chiar nu mi-o doream. o sa treaca, sunt sigura.. trebuie sa fac si eu ceva ca sa treaca? pentru ca eu nu vreau asa, eu am obosit, acum vreau sa ia altii hotarari, sa gandeasca singuri, sa se gandeasca bine, sa-si asume responsabilitatea si sa schimbe ceva!

daca nu, o sa ma trezesc si singura si o s-o iau de la capat, dar de intamplat, ceva o sa se intample. simt asta.. pentru ca in nopatea asta e luna plina si e pentru mine. nu vi s-a intamplat niciodata sa vedeti ceva si sa credeti ca e semn si ca e pentru voi, chiar daca totul e o simpla intamplare? ei, aflati ca nu exista intamplare. deci luna e pentru mine si ce urmeaza trebuie sa fie de bine pentru ca am o senzatie de bine. as putea sa inteleg mai bine ce simt daca n-as fi asa de obosita.

noapte buna.

Friday, August 24, 2007

fericirea ta de lux!

ai fost invatat ca toate au un pret, dar ai inteles gresit pentru ca daca toate au un pret nu inseamna ca toate pot fi cumparate, asa cum te-ai amagit tu, cautand sa "cuceresti" lumea.. si la urma urmei la ce-ti foloseste? pentru ce atata efort, atata injosire, atata nefericire, atatea compromisuri.. ca sa ai totul! asta numesti tu fericire de fapt..
opreste-te un pic si incearca sa te uiti in jur. vezi, ceilalti se misca la fel ca tine? da-ti seama daca chiar ai ce-ti doresti, gandeste-te daca merita. opreste-te un pic si fii atent la ce esti, la cum ai ajuns sa functionezi, la toate gesturile si lucrurile pe care le faci, toate cu un scop ascuns dar precis si toate in favoarea ta, toate pe fuga. nu uita ca toate teoriile tale absurde si aparent socante despre viata, nu pot decat sa atraga atentia oamenilor, sa nu te pacalesti si tu si sa incepi sa crezi in ele, pentru ca viata adevarata o sa-ti faca praf toate filozofiile culese de prin carti si sarguincios memorate, o sa-ti demonstreze ca sunt niste bancuri proaste.
opreste-te te rog si uita-te inapoi.. uita-te la cati oameni ai lasat in urma ta si cate sunt lucrurile pe langa care ai trecut fara macar sa le iei in calcul, cate sunt acolo pe care undeva in adancul sufletului, le regreti. si la ce-ti folosesc toate cate ai daca tot nu pot sa-ti aduca inapoi momente. si nici sa te faca fericit asa cum vrei tu sa crezi ca esti.
la ce ma ajuta sa stiu ca oamenii au o parere sau alta despre mine, n-o pretuiesc.. la ce-mi folosesc toti banii din lume daca nu pot sa-mi traiesc bucuriile marunte? si cu ce ma ajuta sa am eu ultimul cuvant cand in fata mea e un om care tine la mine indiferent de cuvinte si aparente?
crezi ca daca tipi mai tare si minti fara sa te uiti cat si cui faci rau, asta te face mai puternic si mai stapan pe situatie? sau daca jignesti si te prefaci ca nu-ti pasa.. asta nu e curaj.
de ce sa-ti strig ca gresesti, de ce sa demonstrez ca eu am dreptate? nu e mult mai important sa te fac pe tine sa intelegi asta? la ce-mi foloseste sa vorbesc urat, sa ma razbun, sa urasc, sa judec?
niciunul din lucrurile astea n-o sa ramana, convinge-te ca nu e nimic sincer! tu ramai doar prin oamenii care te iubesc, prin urmele pe care le lasi

playlistul zilei



leapsa de la ana suna cam asa.. 5 melodii fara de care nu pot trai.. nu pot sa ma gandesc la melodii preferate pentru ca sunt prea multe si preferintele depind de moment, stare si asa mai departe.. si ca sa fac treaba mai usoara si mai clara, uite 5 melodii fara de care "nu pot trai" zilele astea:


1.Rage Against The Machine - Killing in the Name Of
2.Pink Floyd - Wish You Were Here
... care oricum exista prin toate playlisturile mele
3.Garbage - Tell Me Where It Hurts ... pentru ca asta e una din perioadele cand ascult mult garbage
4.Dolores O'riardan - Ordinary Day ... pentru ca o ascult prea mult zilele astea
5.The Cure - Closer ... pentru ca ma binedispune

si pentru ca e cu bonusuri.. mai aleg una, prima care-mi vine in minte acum Travka - Gangul meu preferat este "viata" ta ... si nu numai, travka in general..


acum e leapsa pentru oricine intra si are chef sa se joace mai departe.. :)

Wednesday, August 22, 2007

lucid

cateodata ma trezesc din lumea mea construita din vise prostesti si idei absurde si ma lovesc de realitate. realitatea nu se compara cu ce vroiam eu sa cred si nici nu pot s-o programez eu cum vreau. in realitate sunt oameni care au nevoie de mine, care depind de mine si fata de care sunt datoare sa-i ajut, n-am timp de bufoni care doar ma-ncurca. in realitate trebuie sa mint si sa fiu atenta ce si cui spun, trebuie sa tac, si sa ma straduiesc cat pot sa nu fiu inteleasa gresit. in realitate poate nu exista multe din lucrurile in care cred eu. dau peste adevaruri pe care nu stiu cum sa le iau si care se amesteca,se bat cap in cap si ajung sa-mi aleg unul pe care il tin de bun.
cand am timp, ma joc cu ceilalti din lumea "adevarata" in care ne prefacem ca suntem oameni si ca ne pasa, si le las impresia ca ii iau in serios. cateodata mai incerc cate ceva si cam toate incercarile se termina la fel, si atunci ma intorc la problemele mele reale. cateodata imi place sa visez cu ochii deschisi dar imi dau seama repede ca aici nu poti sa schimbi lumea cu replici de film si cu vointa puternica, copilareasca.
cateodata fac ceva cu adevarat bun pentru oameni care stiu sa ma tina langa ei si atunci ma simt multumita.
cateodata as vrea sa n-am dreptate.
cateodata imi dau seama ca trebuie sa invat sa ma respect mai mult pe mine. cateodata imi dau seama ca nu merita sa te lasi injosit si sa-ti asumi vina unor lucruri care n-au nicio legatura cu tine, si stii prea bine. cateodata imi dau seama ca am putin pentru ca cer putin, si nimeni n-o sa aiba niciodata grija in locul meu ca eu sa am ce-mi doresc cand imi doresc, fara sa-mi fie luat de altii.
cateodata devin atat de indiferenta cat ar trebui.

Wednesday, August 15, 2007

so.. why not?


atata timp cat n-am motive, sau cel putin nu sunt atat de intemeiate, de a fi suparata, sunt fericita! atata timp cat in ultima perioada am aflat pe bune ce inseamna sa ai zile proaste si sa ai motive sa fi suparat si sa n-ai chef de viata, acum nu pot decat sa ma bucur de orice lucru mic, de orice moment frumos, sau cel putin de linistea asta.. pentru ca paradoxul fericirii noastre e ca nu o pretuim decat dupa ce o pierdem... nu stim sa ne bucuram de ce avem, stim decat sa ne vaietam si sa ne uitam in urma cu regret sau nostalgie fara sa constientizam macar ca vina e a noastra. poti sa gasesti motive in orice. poti sa fi fericit pentru ca e ziua ta, pentru ca vezi un rasarit la mare, pentru ca ai prieteni, pentru ca iubesti, pentru ca ai gasit un tricou la reduceri :)) ar trebui sa apreciezi toate lucrurile astea pe care acum le ai, oricat de stupide sau lipsite de importanta ti s-ar parea, pentru ca intr-o zi s-ar putea sa le pierzi sau pur si simplu sa vezi cum au trecut pe langa tine fara sa le fi trait cu intensitatea cu care meritau traite.. si e pacat. dar eu nu dau lectii si urasc sa mi se dea lectii, doar ca azi am fost atat de fericita incat simteam ca o sa-mi explodeze sufletul daca nu spun! trebuia sa spun. si toate lucrurile pe care le-am facut sau care mi s-au intamplat, m-au ajutat sa fiu asa. si FERICIREA MEA E MOLIPSPITOARE! i-am "contaminat" si pe altii.. nu e mare secretul fericirii mele

Saturday, August 11, 2007

toamna mea

simt cum vine toamna.. simt transformarile si noi inceputuri. acum e vremea dupa-amiezilor ploioase, cu amintiri si schimbari sufletesti, cu strazi goale si reci, pictate in nuante triste, de gri, copaci dezgoliti si ganduri uitate care zboara deasupra ta in bataia vantului, odata cu frunzele, acum e vremea esarfelor si a filmelor de dragoste. acum e vremea revederilor, acum e vremea viselor si a nostalgiilor. acum e vremea momentelor tale de singuratate, prin parc, cu parul ravasit de vant si cu o melodie a alexandrinei hristov rasunand in cap. e vremea imbratisarilor de dor, acum e vremea aromei de cafea tare si a stelutelor in genele ei, cu fericire simpla pe moaca sincera si somnoroasa in dimineti intunecoase, cantec de lene, acum e vremea despartirilor si a acordurilor triste, acum e vremea zambetelor pline de mister si a bucuriilor fara motiv.. acum sunt fericita pentru ca asta e vremea mea pe care o iubesc!

Friday, August 10, 2007

groaznica noapte!

da, domne! mi-e frica noaptea cand e furtuna si se trantesc geamuri si se sting lumini! mi-e frica. si ce? puteti sa-mi spuneti cat vreti ca astea sunt copilarii sau ca sunt absurda, sau ca glumesc, dar nu cred ca o sa reusesc vreodata sa-mi inving frica.
asta e alta noapte de groaza. afara e furtuna si fulgera si tuna de mi se zguduie si monitorul si in casa se aud tot felul de zgomote. daca ascult muzica la casti nu pot sa deosebesc prea bine sunetele din jur, daca imi dau castile jos, e prea liniste si incep sa-mi treaca tot felul de ganduri prin cap.. cade si netul, afara tot se aude vantul puternic si ploaia, in casa e intuneric, incep sa am mancarimi, ma suna cineva, ma sperii. asa aflu ca nu mai am baterie si imi dau seama ca o sa fie o noapte luuunga.. de fiecare data cand am nevoie de telefon, e descarcat. da-i, enerveaza-te, injura incarcatoru, ca nu era la vedere! si chiar atunci se ia si curentul.
deja incep sa o iau razna, mi se pare ca tot pamantul e intr-o bezna totala, in casa se face curent, si e prea intuneric si sunt prea singura si mi-e prea frica, incep sa-mi transpire palmele.. iau lumanari de prin casa si le aprind, zgomote inca mi se pare ca aud in casa, imi vin toti dracii ca as fi vrut sa citesc si n-am cum, e prea devreme, nu pot nici sa dorm. ma apuc si aduc in camera cealalta suporturi si lumanari de toate felurile si dupa un timp vine si curentul.. dau drumul la calculator si las toate alea asa. o sa creada mama maine dimineata ca m-am apucat de vraji voodoo, dar in noaptea asta nu le mai strang ca mi-e frica sa ma intorc acolo.
urasc, urasc sa stau singura noaptea pe furtuna!

Thursday, August 9, 2007

hotarare

vreau galagie! vreau cat mai mult zgomot si galagie, sa nu mai aud nimic altceva! da, asa e bine. si acum trebuie sa ma misc repede si toate sa se miste odata cu mine. vreau sa ma grabesc cat pot de mult.. acum e bine, acum nu-mi mai aud niciun gand, si niciunul nu mai poate ajunge la mine. crezi ca am atata energie si ma vezi atat de sus si poate atat de fericita incat nu m-ai crede daca ti-as spune ca de fapt nu ma multumeste nimic din toate astea pe care le vezi, ca nu de asta am nevoie, nu asta imi doresc.. si ca de fapt nu sunt asa, masca asta imi foloseste doar atunci cand vreau sa fug de ceva, cand ma ascund de mine. si asta ma oboseste rau.. ma consuma. dar atunci cand nu mai e nimeni pentru care sa merite sa te arati altfel, te obisnuiesti si cu asta si ti se face frica sa mai ai incredere vreodata, pentru ca nu merita! mereu e la fel. si atata timp cat nu mai crezi in nimic si nu depinzi de nimic, nu e nimic care sa-ti mai poata face rau, esti mai puternic decat orice! inseamna ca esti pe drumul cel bun..........
si atunci de ce simt ca-mi lipseste ceva, cand toate sunt la locul lor si alegerea mea e corecta?

Wednesday, August 8, 2007

Folk You!


10-11 august, in Vama Veche, a treia editie a festivalului Folk You.
asa ca dati fuga in vama weekendul asta daca aveti ocazia.. o sa cante chilian. si maria magdalena danaila si ecoul si mircea vintila si mircea baniciu si.. multi :)
daca se tine si-a patra editie poate ajung si eu ;)

Tuesday, August 7, 2007

viata e o curva

se spune ca in viata toate se platesc, in sensul ca fiecare lucru pe care-l faci este urmat de un altul, o consecinta a alegerii facute inainte, dar exact cand te simti mai puternic si mai sigur pe tine, atunci te izbesti atat de tare incat nu mai stii cum sa te ridici si sa mergi mai departe. o sa ai impresia ca poate ti-ai dorit tu prea mult, ca ceri prea mult si ca poate nu meriti. te intrebi de ce, pentru ca tu ai incercat sa te-apropii si sa crezi in bine si adevar, in iubire, in moralitate, in principii si valori.......... adica in lucruri care exista numai in imaginatia ta!
e vorba de mersul lucrurilor, pe care nu-l intelegi oricat ai vrea si n-ai cum sa-l schimbi in unele situatii. pentru ca nu depinde de tine. pentru ca n-ai nicio sansa in fata lor, oricat te-ai revolta si oricat de tare ai striga ca nu e corect ce se intampla, nu poti sa faci tu dreptate si nici nu incerca sa crezi in astfel de lucruri, cum ar fi dreptate, egalitate, sau alte rahaturi de genu pentru ca idealurile tale marete si increderea cum ca viata e corecta, sau ca te rasplateste dupa cum meriti o sa se duca dracu in curand si o sa te trezesti prea satul si scarbit de promisiunile ei

Wednesday, August 1, 2007

cel mai sincer si mai frumos lucru


prietenia e atunci cand esti sincer, atunci cand esti in stare sa cunosti pe cineva cu adevarat si sa-l accepti si sa-l iubesti asa cum e, prietenia e atunci cand intelegi prin ce trece celalalt si impartiti si momentele de fericire si de tristete, cand nu tii supararea si nu te razbuni,cand renunti la egoism sau orgoliu, cand renunti la planurile din seara asta numai ca sa stai cu ea pe scari s-o asculti, cand aflii ca e bolnav si iti faci multe multe griji si te sperii cand te gandesti ce-ar putea sa urmeze, cand te duci sa dormi la ea pentru ca iti e frica singur, cand iti imprumuti hainele sau cand pui smoala pe cele impumutate si totusi nu moare nimeni si esti iertat, cand te superi dar ierti, cand te certi si iti pare rau. prietenia nu e atunci cand iti pasa numai cand iti amintesti, e atunci cand esti acolo cand trebuie, cand celalalt are nevoie, atunci cand lasi totul ca sa poti sa-l ajuti si nu o faci din obligatie, prietenia nu e pe toane, nu se consuma..
prietenia e atunci cand stai ore in telefon cu toate ca ai 24$ cost suplimentar si ai deja ascunse 2 facturi, atunci cand primesti credit din senin doar pentru ca cineva s-a gandit ca nu mai ai deloc si ai nevoie.. e atunci cand vorbesti cu copii si le povestesti si vrei sa ai grija de ei, atunci cand chiulesti si iesi la suc cu anumiti oameni numai ca sa-i faci ei o placere, atunci cand ai chef de prosteli si de ras si e cineva care sa-ti faca pe plac, atunci cand dai la lucrari fara sa te astepti sa ti se dea si tie vreodata avand in vedere cunostintele si interesul pentru scoala al unora.. prietenia e atunci cand ti se face dor si cand nu poti sa stai fara sa vorbesti cu persoana respectiva.
prietenia inseamna iubire si mult mai mult, inseamna sa fi in stare sa-l pui pe celalalt mai presus de tine, prietenia inseamna incredere. prietenia adevarata e atunci cand esti in stare sa faci orice pentru celalalt iar tu, la randul tau, nu te simti singur orice s-ar intampla, atunci cand iti e rau si exista cineva sa te asculte sau sa te inteleaga, atunci cand nu esti singur de ziua ta, chiar daca nu e petrecere.. prietenia e atunci cand nu te temi sa te arati asa cum esti, cand te simti liber, prietenia iti da siguranta si te face mai puternic.
prietenia e cel mai sincer si cel mai frumos lucru. prietenia e pentru totdeauna daca stii s-o pastrezi. :)

Friday, July 27, 2007

profesoara mea de franceza din clasa a 5-a

profesoara mea de franceza din clasa a 5-a e o adevarata doamna pe dinafara.. profesoara mea de franceza din clasa a 5-a nu m-a invatat deloc franceza.. nici in clasa a 5-a si nici mai tarziu. in schimb mi-a dat 5 pentru ca n-am stiut.. n-am stiut ceva ce nu aveam de unde sa stiu in conditiile in care ea avea alte preocupari la orele noastre si oricum dadea note in functie de simpatiile ei. eu nu eram printre acele persoane.. n-aveam parinti profesori, nu-i faceam cadouri si nici nu vorbeam mai mult decat trebuia, nu-i faceam complimente cu caru'. a stat cu mine in cartier, si inca mai sta.
profesoarei mele de franceza din clasa a 5-a ii faceam masaj in ore, ii plimbam cainele, ma duceam sa-i cumpar bere si incercam sa-i intru cat mai mult in gratii. cu toate astea mi-a dat 5. am urat-o pentru asta si pentru ca jingnea copiii si pentru ca era nedreapta si pentru ca era genul care te facea sa-ti pierzi increderea in tine, mai ales la varsta la care eram, pupandu-i in cur pe aia cu bani si pe fiu' inspectorului si umilindu-i pe restul. am fost ingrozita de ea si de orele ei timp de 2 ani cat am avut-o ca profesoara. in clasa a 6-a lucrurile s-au mai schimbat.. atunci cand profesoara mea de franceza a vazut lista cu mediile clasei asezate in ordine. si s-a mirat foarte tare cand m-a vazut undeva sus.. de atunci m-a lasat in pace si mi-a dublat notele. n-am mai avut nicio treaba cu ea. acum n-o mai urasc, nici nu-mi mai pasa.. doar o salut cand isi plimba cainele prin fata blocului meu. si nici nu ma mai sperie oamenii ca ea, sunt prea josnici in ochii mei si in niciun caz increderea mea de sine nu mai are de suferit din cauza unora ca ei.
profesoara mea de franceza din clasa a 5-a ar fi o adevarata doamna daca n-as cunoaste-o si pe dinauntru..

Tuesday, July 24, 2007

viziune asupra puterii




"Puterea celui cu adevarat puternic astfel se manifesta: sa stii ca poti distruge pe cineva, sa n-o faci si acela sa nu stie"



Marin Preda - "Cel mai iubit dintre pamanteni"

Monday, July 23, 2007

SI CE?!?!!


asa si daca sunt rautacioasa ce? si daca nu accept sa mi se spuna NU, ce? ce daca vreau tot ce poti sa dai? si ce daca ma supar si ma enervez din cele mai ciudate lucruri si nu ma intelegi? si ce daca nu inteleg? mai conteaza daca apoi imi trece oricum? da, pot sa fiu atata de enervanta incat sa te innebunesc si sa-ti doresti sa dai cu mine de pereti si sa fac ceva sa-ti si treaca! ce daca tip si-mi musc buzele de nervi si ma scoti din minti de fiecare cand zici ca faci ceva si nu faci si tu vorbesti asa frumos si linistit si ma lasi sa ma agit ca fraiera? dupa care te enervezi si tu ca ma port urat cu tine. nu uit! ce sa fac daca nu pot sa uit? ti-as fute una-n gura de fiecare data cand imi amintesc si asta nu inseamna c-am uitat, inseamna c-am iertat da o sa-ti aduc aminte din cand in cand, sa nu crezi c-ai scapat asa usor!

de ce ai nevoie?


am nevoie de sinceritate. am nevoie sa fiu simpla si inteleasa asa cum sunt, am nevoie de zambete si emotii, n-am nevoie de gesturi fortate, am nevoie sa iert si sa spun ce simt cateodata, am nevoie de inceputuri si de povesti, am cateodata nevoie de nopti pierdute, cu fum de tigara, surde dar zgomotoase, ca sa fug de gandurile mele, n-am nevoie de promisiuni, am nevoie sa cred. nu mai am nevoie de cuvinte nespuse la timp.. de greseli, de umbre sau de pareri de rau, nici de continuari cand e deja prea tarziu.. n-am nevoie sa ma intorc acolo unde nu-mi e locul. nu e nevoie sa fac ce trebuie, nu conteaza ca nu incalci normele atata timp cat faci un rau. n-am nevoie sa manipulez oamenii, sa-i mint, nu simt nevoia sa-i dezamagesc pe cei la care tin sau sa-i jignesc in vreun fel, am nevoie sa-mi consum durerea si s-o inteleg, nu sa trec peste, am nevoie sa rad orice-ar fi si sa trec brusc de la o stare la alta pentru ca ma oboseste prea tare sa stau suparata, n-am nevoie de predici si morala sau de ironii ieftine din partea unor frustrati care se vor interesanti, n-am nevoie de lucruri grabite sau de ambitii prostesti, vreau motive adevarate si mai putine complicatii inutile, vreau momente de fericire noua, nu numai nostalgia vremurilor trecute

Sunday, July 22, 2007

cartea si cititorul sau



cititorul este cel care da viata cartii iar cartea capata un rost doar atunci cand a fost de folos, fiind mai intai inteleasa, cititorului..
cartile iti dau gustul libertatii si al regasirii, iti dau sansa de a alege dintre bine si rau, te-nvata sa traiesti si sa simti, iti dau putere de imaginatie si de cunoastere, iti dau totul daca stii cum sa le vezi si atunci nu te mai simti strain de tine insuti.
in mod incredibil descoperi lumea descoperindu-te pe tine, esti fascinat si in acelasi timp mai sigur pe tine, incerci stari si lumi noi, fara teama, cu sete de viata si de-aventuri..
si cand te regasesti intr-un episod sau intr-un personaj, zambesti la gandul ca si tu ai cunsocut candva senzatia descrisa si tulburandu-te la gandul ca nu esti singurul care a trait unele lucruri si a simtit unele lucruri, care de fapt te-au facut sa fi asa cum esti acum, fara sa le stii, fara sa le intelegi.. iar acum le descoperi sensul si intelegi ca de fapt toate astea au fost inca dinaintea ta, ca ziua de maine e deja un trecut. nimic nu e nou si nimic nu se petrece la intamplare.
dar cartile nu inseamna neaparat adevar, inseamna cunoastere, inseamna riscul de a rataci pe fel de fel de drumuri, de a asculta chemarile departarilor, ca un adevarat calator pe drumul vietii, inseamna un mod de evadare si o eliberare, inseamna curajul de a privi dincolo de zidurile acestei lumi, acestei realitati..
trebuie sa stim sa pretuim "micile adevaruri" dintr-o carte, care candva constituiau taina cuiva, sau poate senzatia care iti infioara trupul la amintirea unei alte senzatii traite candva si redescoperite in randurile unei carti..
insa cartea este ceva mort in lipsa unei maini care sa o rasfoiasca, in lipsa unei minti care sa-i dezvaluie taina, si cu puteri de vrajitor sa dea sens universului ascuns al acesteia..

"O carte este o versiune a lumii." ( Salman Rushdie)