Saturday, November 10, 2007

Versuri si miros de portocale


Cobora scarile blocului cu o nerabdare copilareasca parca, dar totusi calculata. Iesi din scara si se opri mirata, amintindu-si de dupa-amiaza aceea de toamna de care vorbisera saptamana trecuta la ora de literatura, si i se parea ca are un deja-vu cu scena din carte. Era ora 5 si ceva, ora la care de mult isi facuse obiceiul sa petreaca timp cu ea, sa-si inteleaga singuratatea, care implica si independenta totala, si sa se bucure de ea.
Mergea pe strada pavata cu amintiri ale unui castel vechi cu ferestre mari din sticla mov si vise prafuite erau pe cale sa-i explodeze in suflet. Avea obrajii rosii si ii placea ca frigul sa-i amorteasca fiecare zvacnire a emotiilor, fiecare impuls mut si controlat la timp. Nu simtea mare lucru, avea doar mainile reci si mici si curate si o indiferenta calma pe chip, vedea geamurile masinilor acoperite de aburul uitarii si se oprea din cand in cand sa deseneze cu degetul ceva la intamplare, fara forma sau vreun sens, iar la un moment dat, in mod inconstient scrise numele lui. Trecu mai departe incruntandu-se si impunandu-si sa lase prostiile, nu mai era ea de entuziasm copilaresc si inutil.
Simtea miros de portocale, de iarna si cu cat se indrepta spre bulevardul cu lumini si franturi de viata, i se parea ca totul e din ce in ce mai schimbat, oamenii incepeau si ei sa prinda culoare.
Si atunci telefonul suna, transformand timpul si lumea si seara ei, anuntandu-i un alt inceput. Ea isi asuma riscul acesta si pleca in cautarea lui, fredonand niste versuri aiurea in timp ce mesteca guma si facea apoi baloane care i se lipeau de nas, cu un zambet de fericire adevarata si cu sentimentul ca merita. Erau atatea lucruri pe care nici ea nu mai stia de cand nu le mai facuse..

14 comments:

Allia said...

subscriu . . . parca as citi despre mine . . . ma gandesc la baloanele acum. . . baloanele acelea umplute cu heliu care scapa fericite din mana copilului uluit si zboara zambind spre soare sa-l invetze despre culori . . .

Erika said...

:) acum vine iarna si miroase a portocale si a zapada si a brad :D si a povesti frumoase

lara said...

e ceva in postul asta ce-mi place mai mult decat mirosul de portocale.....

Mihnea-Dimitrie Calin said...

Este bine lucrata descrierea, are cateva figuri de stil frumoase, si poate sta fara mari probleme la inceputul oricarei proze onirice respectabile. Parca as fi vrut totusi sa continui, nu doar sa realizezi un tablou existential si o corespondenta potentiala cu starile de spirit personale, ci sa integrezi in acest cadru bine lucrat un fir narativ, o scurta (sau mai lunga) povestire surprinzatoare, poate suprarealista sau postmoderna. Este la fel de adevarat insa ca un scriitor inteligent isi concepe fragmentar ideile pentru a putea in cele din urma sa le imbine intr-o lucrare de dimensiuni mai mari, si imi place totodata faptul ca reusesti a transcende clasicele structuri de jurnal, ceea ce iti va permite oricand sa scrii la persoana a treia in aceeasi masura in care vei putea scrie la persoana intai. Te-am adaugat la blogroll si te voi mai citi...

Erika said...

@mihnea: merci frumos :)
stiu ca ar fi fost frumos sa continui povestea, de cand am postat m-am gandit la asta, numai ca totul pleaca de la o stare sau senzatie a mea(e o mare diferenta intre realitatea mea si ceea ce scriu), si continuarea sa zicem ca.. nu am "simtit-o" in momentul acela. dar poate urma oricand o continuare a postului :)

Erika said...

@lara: merci mult :) daca-ti place mirosul de portocale macar cat imi place mie, iar postul meu iti place chiar mai mult, asta e chiar un compliment.. :D

black-butterfly said...

m-a atras foarte mult titlul tau.eu asa vad fericirea :D

Zoe said...

Se cere continuare :D


Guess who's back.

Erika said...

@black-butterfly: asa ar si trebui sa fie fericirea, atat de simpla :)
@Zoeeeeeee: eram sigura ca tie ti-ar placea postul asta! >:D<

lara said...

iar am citit postul acesta... cum poti scrie asa de frumos!?

Erika said...

:))) merci frumos!
problema mea e ca nu prea am actiune in scrieri..

lara said...

nu conteaza sunt frumoase fara....

Vlad said...

Ce actiune mai trebuie cand descrii asa frumos?!

D@n said...

ce chestii mai scriai și tu, bă!