ce conteaza

sunt 2 oameni.. am 2 oameni speciali, care ma fac speciala si care imi dau cate-o lectie exact cand ma astept mai putin pentru ca reusesc cumva sa ma puna pe mine aproape intotdeauna pe primul loc.. nu asteapta nimic de la mine, nu-si fac ambitii prostesti cu mine, nu ma judeca si nu m-ar lasa niciodata singura cand am nevoie.
am destui prieteni cu care rad pe terase si pe strada cand se uita toata lumea la noi, cu care pierd noptile si dansez pana dimineata, care ma fac sa uit de probleme, cu care ma cert doar pentru ca ni se pare ciudat sa fie liniste, carora le pasa si stiu asta..
dar am doar 2 persoane care nu sunt obligate cu nimic fata de mine, si totusi ar face aproape orice pentru mine, de care sunt absolut sigura ca nu mi-ar face niciodata rau intentionat. ma fac sa ma simt in siguranta si in acelasi timp ma fac sa ma simt mica pe langa ei, cand vad devotamentul si rabdarea cu care imi iarta tot, imi accepta tot si raman mereu cu mine.

mai e o persoana mai vecheee dar aproape neschimbata, care se zice ca ma "completeaza", care nu poate sa nu se bage in treburile altora, cu care am rabdare si o ascult si o invat, de care nu ma plictisesc niciodata si care ma calca pe nervi de fiecare data cand vine si mananca seminte la mine acasa sau cand nu tine minte aproape nimic din ce vorbesc cu ea si care reuseste sa ma scoata foarte des din minti, si nu e singura. si mai am un semn de intrebare

lucky man

a iesit din casa in graba. ca de obicei, intarziase. se intreba cum de nu poate el niciodata sa ajunga la timp si de ce asteapta pana in ultimul moment sa se hotarasca.. asta zicea doar ca sa isi intre mai bine in rol pentru atunci cand se va intalni cu prietenii lui, pentru ca de fapt intarziatul era doar un efect al egocentrismului si al arogantei lui..
cand a ajuns, s-a scuzat, ba chiar a facut cum a facut si s-a pus in postura de victima, cum obisnuia aproape de fiecare data. a cam tacut, s-a uitat in jur.. oamenii din jur il cunosteau, nu avea nimic nou, asa ca iar a tacut
dar seara aceea si dorinta lui de a fi considerat special au fost salvate de.. chelnerita care gresise restul si astfel fusese nevoita sa-si ceara scuze politicos si asa a inceput.. o intamplare ciudata, speciala.. de fapt un inceput perfect pentru aceleasi replici, aceleasi teorii, vechile glume si incercari, aceeasi multumire si acelasi film cu acelasi final. pe el tocmai il salvase intamplarea..

mai am de invatat..

am invatat sa am rabdare, am invatat sa ascult, am invatat sa iert, am invatat sa fiu rea si sa nu-mi pese si am uitat ca am invatat sa fiu asa atunci cand a fost vorba de oameni care merita, am intalnit oameni in care am crezut, care m-au iubit, pe care i-am jignit, pe care i-am iertat, pe care i-am uitat, am cunoscut oameni pe care i-am admirat, pe care i-am iubit, care mi-au schimbat viata, am cunoscut oameni care m-au invatat ce stiu si carora le datorez o parte din ceea ce sunt acum, oameni care au gresit sau nu, care m-au urat, fata de care am gresit si care n-au aflat ca-mi pare rau, oameni pe care i-am vrut langa mine, oameni de la care am cerut si m-am asteptat la prea mult ... trebuie sa invat ca unii oameni vin si pleaca, odata ce au terminat ce au avut de spus sau dupa ce-au dat ce-au avut de dat.. asa se intampla, e firesc, trebuie sa inteleg.. dar sunt si oameni care raman! :)

hai!!!

am asteptat vacanta.. uite ca a venit vacanta. a venit si acu ce facem cu ea? aa, cum?? ne distram super tare, plecam, mergem, iesim, ne-mbracam "dezbracate", fugim de-acas', nebunie, petreceri, intr-un cuvant "libertate".. prost inteleasa.. libertate cu care nu prea ne descurcam si de aceea avem tendinta "scaparii ca vaca-n lucerna", intr-o exprimare mai populara..
nu e numai vina noastra, de fapt e decat pe jumatate vina noastra, e vina celor care "se ocupa" de noi, si care nu stiu sa ne formeze ideea de "libertate" si de "echilibru", asta poate pentru ca nici ei nu le-au avut niciodata bine intelese.
asa ca in jur e haos total, nu mai ai cum sa dai de nimeni ca toti sunt "ocupati", nu stau saa.. piarda vremea ca mine! ar trebui sa-mi bag mintile-n cap si sa tin ritmu! hai! acu e momentu sa arat ce pot, sa-i dau gata, sa ma urc pe mese, sa fiu "rebela", sa sochez, sa ma fac de ras, sa fiu penibila dar sa ma simt bine cu mine si sa fiu multumita de ce-am facut
mai bine ne calmam un pic, mai bine ne amintim sa ne si intoarcem, nu trebuie sa fugim de-acasa, putem sa mergem incet si evitam si eventualele accidente.. A VENIT VACANTA! si acu ce facem cu ea? pai.. ce sa facem? asteptam sa treaca si sa vina urmatoarea ca n-avem timp!

asculta, priveste si taci!

a unspea porunca.. cine n-o stia, o afla acum..
e cea mai eficienta metoda de cunoastere si cea mai buna dovada de intelepciune.
invata sa asculti pentru ca de la toti ai de invatat ceva daca nu esti prea limitat in gandire si prea plin de tine.. asculta si ai rabdare, si vei gasi intotdeauna ce cauti fara prea mare efort, vei afla, vei cunoaste, te vei recunoaste de multe ori. si nu multi au darul de a fi buni ascultatori.. celor mai multi le place sa se asculte pe ei vorbind sau sunt genul de incuiati, cu idei batute-n cuie si fara remediu..
invata sa vezi lumea.. fara sa o judeci, si priveste fiecare lucru ca si cum ar fi prima data cand il vezi..
fii destept si tine pentru tine ideile, nu te implica si nu lua in serios, vorbeste putin si cand trebuie si ce trebuie.. invata sa cunosti, sa iei din toate cate ceva fara sa te risipesti la randul tau in cuvinte..
asculta, priveste si taci!