Sunday, April 29, 2007

nu am chef azi..



"When they call your name
Will you walk right up
With a smile on your face
Or will you cower in fear
In your favourite sweater
With an old love letter...

I wish you would..
I wish you would
Come pick me up,
Take me out,
Fuck me up,
Steal my records..
Screw all my friends,
They're all full of shit..
With a smile on your face
And then do it again..
I wish you would...

When you're walking downtown
Do you wish I was there?..
Do you wish it was me?
With the windows clear and the mannequins eyes
Do they all look like mine?

You know you could,
I wish you would..
Come pick me up,
Take me out,
Fuck me up,
Steal my records..
Screw all my friends
behind my back
With a smile on your face
And then do it again..
I wish you would..

I wish you'd make up my bed
So I could make up my mind
Try it for sleeping instead
Maybe you'll rest sometime
I wish you could.."

azi e una din zilele alea in care nu vrei sa faci nimic din ce-ai face de obicei intr-o zi de weekend. e o zi cu nori si putina ploaie.. e o zi in care iti poti permite sa lenevesti, sa stai in pat cu ochii intre-deschisi, sa asculti melodia de mai sus si altele facute tot pentru zile ca astea sau sa te uiti la un film frumos si in camera sa fie semi-intuneric.. cu alte cuvinte sa nu faci nimic "important".. doar sa stai si sa te gasesti pe tine.. poate in picaturile de ploaie care cad, poate in gandul care-ti trece involuntar prin minte, simplu si sincer.. acolo esti tu.. e bine sa mai gasesti timp si pentru asa ceva, cand nu te mai grabesti asa de tare in astfel de zile..
pentru ca nu merita sa "complici" o zi ca asta..

Saturday, April 28, 2007

ai grija de tine!..



Chiar daca n-o mai vezi zambind,
Chiar daca n-o mai simti venind,
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat..

Chiar daca n-o mai poti suna,
Chiar daca, chiar daca n-o mai poti chema,
Chiar daca doar amintirile-au ramas de-atunci cu voi..

Chiar daca nu-i mai poti vorbi,
Chiar daca, chiar daca n-o poti intalni..
Chiar daca toata lumea e-ntre voi

Chiar daca el nu-i vinovat,
Chiar daca stii si n-ai uitat,
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid la doi,
Chiar daca viata v-a speriat,
Chiar daca stii, el n-a uitat
Si telefonul suna, suna mereu..

Ce mult te-a iubit, cat te-a iubit de mult!..

Chiar daca nu te vede,
Chiar daca nu mai crede,
Chiar daca nu mai stie unde esti..

Chiar daca o mai vezi trecand,
Chiar daca, la brat cu sotul ei mergand,
Chiar daca din cand in cand priveste inapoi..

Ce mult te-a iubit, ce mult te-a iubit..
Cat te-a iubit de mult!..



sa nu pleci! te voi ajuta si tu o sa gasesti puterea de care ai nevoie sa mergi mai departe.. au fost atatea dati in care am uitat atatea lucruri importante.. si mi-e rusine. si m-am speriat, m-am speriat gandindu-ma ca asa sunt de fapt eu cu adevarat. acum m-am trezit.. mi-am dat seama ca nu sunt asa.. lucrurile pe care le-am inteles si de care mi-am dat seama le stiu numai eu si le vad altfel decat cred altii. sa fii atent cu oamenii la care tii pentru ca nu stii niciodata cand ii poti pierde.

Thursday, April 26, 2007

MERGE !!!!!!!!!!!!!

Tuesday, April 24, 2007

tuesday's gone..




foarte ciudata ultima perioada de timp.. mult timp pierdut.. multe.. prieteni cu probleme, colege nemultumite de pozitia din banci, profesori cretini plus o mama foarte irascibila si aeriana in ultimul timp.. si nimic iesit din comun..
atata irascibilitate in aer zilele astea.. diriga e singura care ma distreaza la culme cu irascibilitatea ei.. in rest, toti ma plictisesc deja cu nervii lor.
ma gandesc cum sa fac sa plec la mare.. de unde bani? cine mai vine in afara de mine si corina.. ce fac cu absentele, mergem cu trenu? cu ce tren?..
ma mai gandesc si sa schimb melodia asta pe care o ascult de cateva ore, da nu prea vreau ca e preferata mea in seara asta.. si vreau sa fac rost de cartea aia odata! si nu mi-o da nimeni si toti ma cred nebuna! ce stiu ei..
nu prea mai am timp sa fac ce-mi place.. nu mai am timp de mine. ar trebui sa ma gandesc mai bine la timpu asta pierdut.. [-(
si inca astept sa se intample ceva., dar nu se intampla cand te astepti..

rosu aprins




nu si-a dat seama cum a inceput. pentru ca a inceput prea frumos si simplu si de data asta nu vazuse nicio parte rea, cat de mica.. nu, niciuna, tocmai de-aia nici nu credea inca si nici nu statea sa analizeze felul cum stateau lucrurile.
de fapt a fost inceputul multor lucruri.. a fost cel mai important inceput de pana atunci si inca nu constientiza.. era ciudat.. nu-i mai era frica, nu se gandise prea mult, era pentru prima data cand doar simtea.. isi dorise asta pana atunci atat de mult si era cu mult peste ce visase ea, chiar.
el nu stia ce sa creada pentru ca ea doar se uita.. asa mirata si neincrezatoare.
toate s-au intamplat repede si totul a fost atat de adevarat pentru ea! chiar si minciunile.. si rautatile, si toate datile in care a speriat-o sau a uitat ce nu trebuia sa uite.. toate astea au valorat mai mult decat orice altceva. atunci a simtit fericire, durere, s-a simtit mai puternica decat toti.. nu era nimic ce nu putea sa fie, pentru ca traia cu adevarat.
n-a interesat-o niciodata daca a gresit, daca s-a inselat.. o minciuna poate fi mai valoroasa decat un adevar uneori. si de data asta conta mai mult schimbarea.. povestea.. lucruri care raman.
nici nu vrea sa stie tot adevarul acum.. poate alta data.. ce era important de stiut, stia.. acum ii era doar ca dracu de dor s-o faca din nou sa traiasca cu adevarat, s-o faca sa simta din nou

Monday, April 16, 2007

pentru moment nu mai vreau sa cred nimic


de ce vreau eu asa de tare sa vad adevarul? ca de cele mai multe ori tuturor le e mai bine cu ce cred ei, cu ce le place sa vada.
am vrut si eu sa fiu asa, de multe ori. am incercat sa cred ce vad, am incercat sa ma conving ca e adevarat ce vad chiar si atunci cand simteam ca nu e asa. oamenii se mint singuri pentru ca le e mai usor
si tot nu stiu de unde nevoia asta asa mare de adevar, ca pana la urma poate mi-ar fi mai bine daca as stii mai putin. poate.. dar eu nu vreau, nici eu nu ma inteleg, pentru ca de cele mai multe ori imi e frica de adevar, dar, fara sa vreau, fara sa-mi dau seama, tot asta caut de fapt.
imi place sa am lucruri in care sa cred. si cel mai rau ma simt cand aflu ca ceva in care am crezut nu exista sau nu e adevarat. e cel mai urat. atunci urasc. urasc lucrul in care am crezut, urasc persoana care m-a facut sa cred ( daca e vorba de vreo persoana), urasc adevarul.
dar tot asta aleg, tot calea mai dureroasa si simt ca innebunesc cand nu mai stiu ce sa cred!
si de ce in loc sa invat la istorie, sau sa dorm, sau sa citesc ceva, stau sa scriu posturi despre adevar si despre lucruri in care cred dar de fapt nu exista? ca oricum a iesit o prostie.. in primul rand pentru ca sunt lucruri care nu pot fi explicate prea usor si in al doilea rand pentru ca am batut campii si n-am zis tot ce vroiam sa zic.. unele le-am uitat in timp ce scriam, iar altele m-am gandit ca n-ar avea niciun rost sa le mai scriu pe blog.. oricum oamenii n-o sa le creada sau o sa spuna ca le stiu deja. dar m-am descarcat. asta e de fapt utilitatea blogului. acum stau si astept sa se consume odata starea asta in care sunt. si ziua asta oricum o sa se termine tot urat, pentru ca azi iar am cautat prea mult adevarul.

Sunday, April 15, 2007

nu mai vreau sa fie duminica




urasc duminicile... nu-mi plac, pentru ca toata lumea are o stare de moleseala si vrea sa doarma sau, oricum.. sa se odihneasca cumva. asa ca duminicile sunt plictisitoare si mereu mi se pare ca e prea multa liniste... de-aia nici nu trebuie sa ma uit in calendar ca sa stiu ca e duminica, pur si simplu stiu..
parca timpul trece mai greu, n-am chef de nimic, mereu sunt singura, nu pot nici sa invat, peste tot e pustiu si nimeni nici macar nu te asculta..
mai e si soare.. dar e si el la fel.. un soare "de duminica"..toata lumea parca asteapta ziua asta si gaseste ceva bun de facut, se bucura de ea intr-un fel sau altul, numai eu astept sa treaca odata!.. sa vina luni si sa stiu ca a inceput saptamana, ca am treburi, ca nu stau degeaba si singura.
simt ca-mi vajaie capul si e numai vina ei.. a duminicii, ca-mi aduce starea asta
tot ce pot sa fac e sa stau pe net..
nici macar n-am idei duminica!

tema : "avem nevoie de modele in viata?"




"e bine sa avem modele in viata, atata timp cat ne influenteaza intr-un mod pozitiv si atata timp cat ramane o simpla persoane pe care o apreciem, si nu o obsesie sau un Dumnezeu.
modelele au o influenta mai mare asupra copiilor sau asupra oamenilor fara personalitate, ei incercand sa devina o copie a persoanelor pe care le admira, confundand totul..
un astfel de exemplu am fost chiar eu, care pana acum un timp aveam o adevarata obsesie pentru tudor chirila ( solistul formatiei Vama Veche). el era idolul meu si eu incercam sa fiu exact ca el : daca lui ii placea un film, il vedeam repede si trebuia sa-mi placa si mie, daca el era dinamovist, eram si eu, daca el spunea ceva, eu memoram imediat si le spuneam tutror.. tudor chirila este si actor, iar eu imi doream, bineinteles, ca atunci cand cresc sa fiu studenta la i.a.t.c. degeaba imi spunea lumea ca poate mi se potriveste mai bine altceva, ca o sa ma mai gandesc, ca sunt inca un copil, eu nici nu voiam sa concep : ma plimbam toata ziua cu ziarele prin casa si vorbeam singura, incercand sa iau lectii de dictie. citeam cate un articol de cate 20 de ori, pana imi iesea cum vroiam.
cu timpul am realizat ca toata lumea are defecte, chiar si tudor chirila, si ca nu am nevoie sa fac ce face el sau ce fac ceilalti, ci sa-mi gasesc propriile pasiuni si idei. am inceput sa vad lumea singura, si nu prin ochii altora, si sa gandesc singura.
acum iau doar exemple si stiu singura ce e bine pentru mine."

e compunere facuta acum 2 ani.. ca sa nu se mai creeze neintelegeri..

Friday, April 13, 2007

prea tare ca sa uitam ora aia de chimie...

-hai mah la ora! e si 30... avem chimie! cu ilinca! ce mai stai?
-bine, hai hai ca vin... auzi... e usa-nchisa.. daca a venit asta inaintea noastra?!
-hai mah ca acum e si 30, n-are cum sa fi venit, doar nu e chiar asa de sarit de pe fix sa vina la si 29, ce naiba..
-asa ai zis si data trecuta, erika! si stii ce s-a intamplat. mie mi-e frica sa intru.
-ei! daca e deja la ora nu mai intru si gata! stii ce-a facut cu noi data trecuta si stii ca nu pot sa ma abtin sa rad. ar fi chiar culmea s-o patim si-a doua oara!
-cata, deschide tu usa sa vedem daca a intrat ilinca la ora la noi si dup'aia fugi la tine in clasa..
Usa se deschide brusc dintr-o lovitura cu piciorul, noi il vedem pe ilinca, el ne vede pe noi ( noroc ca nu stia ca suntem elevele lui.. n-am facut nimic special ca sa ne tina minte, deocamdata..) si o luam care incotro...
Ne intalnim toate gafaind in curtea scolii si ne uitam derutate una la alta(pe drum am mai gasit cateva "intarziate" ca noi doua). trebuie sa recunosc ca, desi eram cea mai calma dintre toate (o mai patisem si inainte...), in momentul cand am vazut ca ne-am "inmultit" asa subit, mi s-a parut ca e jumate din clasa.. eram decat 5.. dar oricum, eram destule!
toate intarziasem si niciuna nu a mai avut atata curaj sa intre, nu pentru morala care urma, ci pentru posibilul 3 pe care ne asteptam sa-l luam la ascultare si pentru posibilele "reactii anormale" pe care stiam ca le avem in asemenea situatii... /:) unele izbucnesc intr-un ras isteric fara sa se mai poata opri 8-), altele incearca sa imbuneze prin plans si prin lasatul privirii in pamant.. eh, fiecare dupa posibilitati :)) Asa ca am ales metoda "cel mai putin dureroasa", cel putin pentru moment :)) ... sa fugim... si-am fugit.. am fugit in tribune, apoi in bastilia, apoi intr-o clasa goala unde ne-a prins o femeie de servici si ne-a spus ca fumam, starnind astfel reactii total gresite si nepotrivite situatiei in care ne aflam /:) una dintre noi era foarte intrigata de acuzatiile acelei femei, asa incat a stat s-o lamureasca, considerand inacceptabile comportamentul si cuvintele ei... " Dar nu se poate!! Doamne.. noi sa fumam? da' cum puteti sa spuneti asa ceva? noi nu fumam! dumnezeule, cum sa.." /:)
Atunci am aflat, de fapt cred ca stiam dar mi s-a confirmat, ca atunci cand esti in situatii limita, cand nu stii prea bine ce se intampla, si nici ce sa faci, atunci RAZI, razi din orice, fara motiv, ca nebunii. Asa faceam noi, era o stare de tensiune, de disperare sau agonie la unele :)) dar si ele radeau, radeau tremurand..
Cand auzeam voci, taceam toate si nu mai scoteam niciun fel de sunet, dar una dintre noi, nemaiputand rezista curiozitatii si tentatiei de a vedea cine vine, a scos capu' pe usa, usa a scartait, s-a intamplat sa o auda tocmai cine nu trebuia sa o auda, adica o profa cu care era de preferat sa nu ne intalnim, iar profa normal ca a deschis usa de la baie sa vada cine e, cum era de asteptat..
Asa cum am mai spus, noi in acele momente nu prea mai gandeam, asa ca stateam toate ingramadite intr-un colt, dar in fata erau oglinzi, deci persoana de la usa oricum ne putea vedea...
Norocul nostru a fost ca i s-a facut probabil mila de noi si ne-a lasat sa stam acolo pana la sfarsitul orei... nimeni n-a fost ranit si intamplarea n-a avut urmari tragice cum se asteptau unele dintre noi..

Thursday, April 12, 2007

nu pot mai mult



  • urasc sa zambesc fortat!
nu pot sa ma prefac, iar cand incerc nu-mi iese. decat rar.. nu pot sa zambesc nici la comanda si nici fals.. pentru nimeni!
  • ma enerveaza saloanele de "infrumusetare"/:) si sa calc pe linii pe strada. pur si simplu... ma enerveaza. primele pentru ca de obicei acolo intalnesc numai lume proasta care discuta despre subiecte personale, hotarand sa-si faca publica viata in timpu' spalatului pe cap sau epilatului/:) iar pe linii nu calc. de cand eram mica.
  • urasc sa fiu singura si sa ma plictisesc... asta e cel mai urat, sa n-ai cu cine sa vorbesti si sa te saturi de tot
  • urasc cand taci!
tacerea ta ma face sa ma simt mica si nefolositoare, ma face sa nu mai cred in mine si sa ma pierd.. cand taci doare cel mai tare pentru ca ma simt afara din lumea ta, gandul tau nu se mai potriveste cu al meu si doar atunci te simt prea departe de mine.. atunci vad cum te pierd si cum te inchizi in tine.. atunci ma urasc pe mine..ca nu pot mai mult

Wednesday, April 11, 2007

altfel ...





azi... azi a fost o zi plina. si am simtit de dimineata, asa cum simt aproape in toate diminetile zilelor speciale.. :)
a fost o zi plina pentru ca am trecut atat de repede de la o stare la alta, pentru ca mi-au venit in minte atatea posibilitati de a se termina ziua asta, pentru ca am fost ingrozitor de speriata, ca in secunda urmatoare sa am din nou incredere si sa ma regasesc atat de usor..
azi am inteles ca lucrurile cu adevarat importante nu se spun.. decat rar poate.. pentru ca ele nu pot fi intelese, decat simtite.. :) am inteles ca un prieten va intelege intotdeauna cum te simti si cand trebuie sa te ajute, pentru ca tine la tine si stie ca daca tie iti e bine, si el o sa fie bine.. am luat hotarari mai mature decat am luat vreodata pana acum, tocmai pentru ca am facut ce am simtit si nu am pus orgoliul sau egoismul pe primul loc si sunt mandra de asta.. am inteles ca trebuie sa accept unele lucruri asa cum sunt... nu trebuie sa le ceri oamenilor mai mult decat pot da
azi am ales.. am ales sa nu pierd oameni importanti din viata mea si sa nu fiu la fel de superficiala ca ceilalti..
azi am invatat sa iubesc ... altfel

never take it seriously..


m-am saturat! nu-mi mai pasa... nu vreau sa-mi mai pese pentru ca la urma urmei nici nu are de ce.. NU MERITA! nu intelgeam fenomenul, da' m-am gandit ca na... la varsta mea e de inteles sa nu poti sa vezi cum stau lucrurile pentru "astia mai mari", trecuti prin multe care acum stau si analizeaza si ii judeca pe altii, ca ... au "dreptu"... da' ma intreb eu.. cine le-o fi dat dreptu asta? si cine le-a dat dreptu asta, de ce nu le-a dat si puterea sa se judece pe ei insisi inainte de toate? ca daca s-ar vedea pe ei, si-ar da seama ca au atatea de reparat, incat nu mai au timp sa duca grija altora... si macar daca ar face lucrurile astea cu un scop mai inteligent, ca sa faca un bine, sa ajute.. aiurea! ei au evoluat.. facand rau. cum poti sa spui ca evoluezi cand de fapt te transformi intr-un om mai rau, indiferent si incapabil sa-i inteleaga pe ceilalti asa cum sunt, nu cum ii vrei tu neaparat?
si oricum n-o sa invete nimeni din greselile voastre, asa cum nici voi n-ati invatat din greselile altora, a trebuit sa aveti curaj sa traiti si sa faceti alegeri, mai bune sau mai putin bune, ele tot folosesc cumva candva, la un moment dat in viata pentru ca toate au un scop..
asa ca de-acum incolo va pierdeti timpul degeaba incercand sa-mi "aratati realitatea", e realitatea voastra, e ce vedeti voi, nu e adevarul.
am parerile mele, nu ma feresc sa spun ce gandesc, nu ma intereseaza ce cred unii din moment ce exista oameni care ma cunosc si au incredere in mine orice s-ar intampla si intotdeauna o sa fac ce cred eu si ce simt, nu ce ma invata altii (sunt si incapatanata), chiar daca gresesc!
in concluzie, n-am regrete, eu n-am incercat sa fac rau iar daca am facut a fost neintentionat, si o sa inceapa sa-mi pese mai putin... iar voi... sa fiti fericiti cu vietile voastre "interesante".

Tuesday, April 10, 2007

Caderea in Rai

Cuvinte, ascunse-n cuvinte..
Logica, adevarul ce minte
Nu te teme, nu te teme!
Crede-ma, dar nu te crede..
Ea doar ... rade razand

Sunt vise, traite ca-n vis, doar prin vis..
Dialectica, metafizica.. iubi..
Fortam usi deschise

Si te-aduna, si te tuna
Si te leaga si te neaga
Ea doar ... plange plangand

Mai stai ...
sa nu cazi in Rai ...

Imagini, rasfrante-n cuvinte
Privirea nu vede, nu stie ce simte..
Nu te-ntoarce, nu-mi da pace
Uita-ma dar vino-ncoace..
Ea doar ... rade razand..

Adevarul e-o poarta-n privire
Realul, concretul .. amintire
Te iubeste, te sfinteste
Te respira, te zideste
Ea doar .. canta cantand

Frustrari, prejudecati, clisee ...


din asta e facuta viata noastra... constienti sau nu de acest lucru, ne dam de gol mereu, incercand sa ne conformam tot mai mult... acceptam orice, rolul trebuie jucat cat mai bine!
parerea pe care o au ceilalti despre tine conteaza mai mult decat ce esti tu intr-adevar.. nu mai poti sa fi tu pentru ca nu "corespunzi" cu cerintele.. pentru ca n-ai curaj sa fi tu altfel, nu poti sa te arati asa cum esti de teama ca vei fi judecat, nu poti sa fi sincer nici macar cu tine...
parerile celor din jur conteaza prea mult si asa te consumi inutil... adevarul nu e niciodata in ceea ce vedem, e undeva la mijloc...
Nu mi-e frica sa fac ce simt si nici nu ma tem sa ma arat asa cum sunt cu adevarat pentru oameni care merita. poate ca gresesc si unii nu merita, dar cu siguranta vina e a lor ca nu stiu sa aprecieze.. :)