Wednesday, September 26, 2007

dau 2 beri goale pentru una plina!

"gresesti. de fapt cine sunt eu sa-ti spun ca gresesti? faci cum simti si cum crezi. dar vreau sa se termine-aici! nu povestea, ci teatrul asta obositor pe care il jucam de un timp, abureala pe care eu ma fac ca n-o vad iar tu te faci ca o crezi. de ce sa ne mai mintim? e mai sanatos si simplu pentru amandoua sa recunoastem si sa o luam ca atare.
visele copilaresti si increderea in noi s-au dus dracului demult, nu exista nicio tragedie in final.
ne-am schimbat mult, eu acum iti accept altfel toate dovezile de egoism de copil rasfatat dus pana la indiferenta, pentru ca acum m-am convins ca prea putine merita sa ma consum, si pentru ca te cunosc prea bine. si stii cat urasc cand minti! urasc urasc chiar si cele mai mici lucruri pe care mi le spui fara sa fie adevarate, pentru ca nu e corect sa nu fi sincera cu mine. dar stiu ca asa esti tu, n-am cum sa te schimb, de-aia nici nu te judec..
se zice ca intr-o relatie intotdeauna cineva da mai mult. mereu eu am fost aia, tu decat ai promis, ai spus tot ce-a fost nevoie ca sa stii ca o sa ma ai atunci cand vei ramane singura. mai mereu a fost vorba de tine.
dar am terminat cu morala, nu mai sunt nici ironica asa cum te enerveaza pe tine, nu te mai invat pentru ca pana nu o patesti nu ma crezi si oricum n-are rost. crezi ca stii mai mult decat stii de fapt si crezi ca e deajuns sa iti amintesti de un om doar cand ai timp ca sa-l numesti prieten.
cand am avut nevoie de tine mi-ai spus ca esti langa mine si ca o sa fi intotdeauna, eu chiar am fost de fiecare data cand ai avut nevoie.
si n-am spus ca nu mai suntem prietene, doar ca nimeni nu mai crede ca "noi doua o sa ramanem intotdeauna, orice s-ar intampla!" asta s-a dus demult si sa nu crezi ca o sa mai fiu acolo cand o sa ramai singura. pentru ca oamenii nu se inlocuiesc. oamenii se pierd. ti-am zis sa fi atenta cu cei la care tii pentru ca intr-o zi.. o sa fie prea tarziu.
vreau sa mai stii ca daca ti-am facut vreodata rau, a fost neintentionat, a fost pentru ca m-am pacalit pe mine, a fost inconstient. stiu ca ma cunosti si tu si ca stii cat de ipocrita pot sa fiu, dar n-am de gand sa fac asta. nu cu tine. niciodata. si orice o sa faci, asa cum am mai spus, o sa fie iertat, dar nu uitat.
ai fost cea mai mare "schimbare" din viata mea, cred. avem prea multe lucruri adevarate impreuna ca sa lasam sa se termine urat.

gresesti sau nu, e alegerea ta si de-acum oricum ai ales sa te descurci fara mine."


*post scris mai demult, asa, pentru mine..

Monday, September 24, 2007

povestea celor 3 fete continua!


povestea celor trei fete care au speriat scoli, s-au batut, au fost neintelese, s-au certat, s-au razbunat, s-au cunoscut atat de bine, au fost prietene, au terorizat profesori, au fost in centrul atentiei, invidiate sau criticate, dar in orice caz, mereu "mai cu mot".. si am ramas prietene timp de noua ani, mai mult eu cu fiecare decat toate 3 intre noi, ce-i drept, dar importanti sunt acesti noua ani in care am adunat atatea prietenii, si drame si incalcari de reguli si revolte si iubiri de copii si finaluri si intamplari.. asa am crescut noi si ne-am cunoscut
imi aminteam acum cateva zile cu ema cum eram cand eram mici.. si ne gandeam cum a trecut timpul si cate amintiri avem impreuna.. de la ziua ei cand am furat castronul cu cartofi prajiti cu andra(apucaturi care ne-au caracterizat pe noi doua dintotdeauna) si ne-am inchis in camera si l-am mancat pe tot, sau cum ne batea invatatoarea si ne teroriza, sau cum bateam baietii cu andra si in clasa intai am fost traumatizata de bastonase ca niciodata nu le faceam bine, si ema scria frumos si mama zbiera la mine ca de ce nu pot si eu sa scriu ca ea.. as vrea sa compare mama scrisurile acum /:) si cat de des sunau parinti de-ai copiilor la mine si la andra acasa sa se mai planga de cate ceva.. si cand mergeam la ema si ne faceam planul: eu ii distrageam atentia si andra atenta la frigider :)) si cu ocazia asta am aflat ca si acum ema crede ca eu si andra i-am trimis o scrisoare anonima in care o anuntam pe mama ei ca are prieten.. ceea ce nu e adevarat! asta n-am facut-o noi.. in schimb i-am furat o data cheile de la casa..
apoi a urmat gimnaziul cu multe schimbari.. si aici am scos din minti profesori, i-am uimit cu puterea noastra de a ne impune.. :)) s-au schimbat diriginti din cauza noastra si s-au facut sedinte multe.. undeva prin clasa a saptea ne-am inmultit.. a mai aparut carla
la liceu alte schimbari, ne-am facut un pic mai multe.. noi la fel de "deschise si sociabile" si la fel de receptive la lucrurile interzise de scoala, la fel de dezinteresate de ea.. cu zile de joi devenite un infern, cu ghinioane care se tineau lant.. cu weekenduri cu concerte si cu nopti pierdute, cu povestiri si planuri, cu suferinte de adolescente, cu iubiri interzise si neimpartasite :)) care deveneau subiectul tuturor din liceu, cu personalitati total diferite, cam cu aceeasi reputatie..
povestea celor trei inca nu s-a terminat.. poate o sa se termine candva la facultate sau mai tarziu, pana atunci ramanem impreuna si n-am vrea sa schimbam nimic pentru ca toate care s-au petrecut ne-au legat, si povestea continua, chiar daca acum suntem vreo cinci..


*poveste scrisa acum ceva timp si gasita azi prin schite :))
ne-a facut ziua mai frumoasa... :)

Sunday, September 23, 2007

"prin fumul de tigara..."






nu ma gandeam ca o sa ajung la concert si nu era deloc in plan dar m-a pus cineva pe ganduri si seara de ieri a iesit tare bine, asa cum ies mai mereu lucrurile neplanuite.. :D
pacat ca nu s-a cantat melodia mea.. cu toate astea concertul a meritat

multumiri fotografului (lui tweet) pentru poze si pentru ca m-a convins sa merg

Monday, September 17, 2007

intotdeauna prea tarziu

"unele lucruri trebuiesc facute la timpul lor, unele lucruri le faci sau nu, nu le regreti mai tarziu si nu-ti ceri scuze pentru ca toate astea oricum nu mai pot indrepta nimic. sau stii sa te porti, simti cum sa te porti si o faci pentru ca ceva dinauntrul tau ti-o spune, sau tragi concluzii pripite si te lasi condus de primul impuls fara sa-ti dai seama de consecinte.
tu nu stii cum sa te porti cu mine. tu nu simti cand trebuie sa faci unele lucruri, sau sa le spui. si n-o sa le poti niciodata rascumpara prin altceva, pentru ca pur si simplu alea isi aveau rostul atunci, la momentul potrivit! si nu ti-am cerut prea mult, doar sa intelegi si sa stii sa ma faci sa te simt langa mine atunci cand aveam nevoie. foarte rar am cerut asta.
asa am ajuns sa fac pe indiferenta, sa ma mint ca n-au nicio importanta lucrurile astea, ca n-am nevoie de ele si ca oricum nu-mi pasa...
pot sa te inteleg o data, de doua ori, de trei ori, dar nu ma simt in stare sa tac si sa las de la mine, sa ma prefac ca nu s-a intamplat si sa trec peste, vesnic. nu ma simt.. deja incep sa rabufnesc, deja nu mai pot! nu mai pot sa te-ascult cum imi reprosezi, cum imi spui ca nu fac nimic bine!
si daca nici tu nu esti in stare sa incerci sa faci orice pentru mine, de la cine altcineva sa ma astept?
degeaba iti pare rau si ceri iertari pentru ca de iertat, am iertat si o sa te iert mereu, numai ca golul ala ramane, nu mai ai cum sa-l umpli acum, sau sa-l inlocuiesti, tot ce-a durut ramane, pentru ca le-am tinut in mine si n-am vrut sa se vada sau sa te fac vinovata, nici sa-ti fac vreun repros. si acum s-au adunat prea multe, prea multe nespuse, neduse pana la capat, prea multe imi lipsesc din ce as fi vrut sa-mi dai si aveam atata nevoie!

imi pare rau sa-ti spun ca acum nu mai poti face nimic, nu poti da timpul inapoi. n-ai inteles niciodata."


"asa ca.. nu te mai uita la mine cu ochii astia goi, si mai bine invata-ma sa adorm zambind, si iubeste-ma asa cum sunt."

Friday, September 14, 2007

desktop


nu prea am ce sa zic in legatura cu leapsa asta.. vine din partea dianei si se duce de data asta la gabitzubitzu si la vlad... si la celalalt vlad

Wednesday, September 12, 2007

desculta printre ei.. calca-i!

stia ca nu trebuie sa se opreasca, ca trebuie sa mearga inainte fara gandul ca ar putea sa nu reuseasca, sa nu se mai termine. daca s-ar fi oprit, i s-ar fi facut prea frica, ingrozitor de frica. si ar fi inghetat si totul ar fi fost aproape pierdut. dar nu avea voie sa inghete sau sa se opreasca sau sa nu mai poata. n-a existat "nu mai pot" si nici n-o sa existe pentru ea vreodata. asa cum candva ii spusese cineva: "tu poti sa treci peste orice, mereu". un cineva pe care il lasase sa o stie mai mult decat o stiau ceilalti, fara sa-si riste vulnerabilitatea pentru ca stia ca o iubeste prea mult.. si totusi isi luase masuri de precautie.
nimeni nu trebuie sa stie niciodata cand ai cazut. atunci cand arati, esti slab. nu te-ajuta cu nimic, la fel cum nici ceilalti nu te vor ajuta, iar cei care sunt acolo sa te ajute, o vor face pur si simplu, inconstient. cel mai important era sa nu se indoiasca niciodata de ea, restul nu contau, pe restul ii avea oricum atata timp cat se avea pe ea.
o sa ramana cu urmele, dar n-o sa lase sa se vada, n-o sa mai stie nimeni niciodata daca rade sau plange, o sa-i lase s-o creada ce vor; mai conteaza, la urma urmei, atata timp cat acum toate au facut-o mai puternica decat oricand?

atunci a crezut ca n-o sa se mai vindece, ca i s-au terminat si cuvintele, nimic nu-i mai parea sa aiba rost, era prea multa frica, prea multa disperare pentru cuvinte, prea adevarat si implacabil pentru cuvinte.. prea putin timp si prea aproape de limita ca sa cedeze sau sa rabufneasca. nu-si permitea niciun moment de slabiciune, cu atat mai putin acum, in fata atator oameni jalnici, care s-o judece ranjind, fara sa aiba nici jumatate din meritele ei.
dar asta i-a intarit convingerile, a invatat-o sa dispretuiasca cu cele mai adanci simturi. si totusi, la ce i-ar folosi o scarba profunda de astfel de oameni, daca ea n-ar fi controlata cum trebuie? trebuie sa-i lasi pe toti sa creada ce vor sa creada, sa le spui ce vor sa auda, sa-ti educi acea scarba, ca atunci cand va veni momentul, dispretul si indiferenta ta sa loveasca de 2 ori mai tare.

Saturday, September 1, 2007

septembrie-luna mea!


am primit leapsa de la vlad: ce inseamna luna septembrie pentru mine.. si pot sa spun ca m-ai nimerit bine.

am mai scris o data despre toamna, ca stare pe care mi-o transmite, acum o sa vorbesc despre luna septembrie si despre legaturile mele cu ea.
nu stiu de ce am impresia ca e inceput de an nou, si nu numai pentru ca incepe scoala, e luna schimbarilor in general, e luna a 9-a.. si intotdeauna o sa aiba ceva special pentru mine. e luna in care m-am nascut. inainte spuneam ca e luna mea, seamana cu mine... si inca imi mai place sa cred asta. e complicata, schimbatoare, copilaroasa, e luna nostalgiilor, e sucita si imprevizibila, cu ploi si soare. e un pic trista, intotdeauna va reprezenta sfarsitul a ceva, e vremea despartirii, de trecut si de tot, dar vine si cu planuri noi, cu bucuriile altor inceputuri... si aduce tot felul de energii ciudate, pleaca si ma lasa ratutita, ma lasa pe ganduri, imi provoaca stari si imi aduce schimbari in suflet.
in luna septembrie ascult norah jones(ca tot mi-a amintit cineva azi de ea), imi place sa ma uit cum ploua, cu ochii pe jumatate deschisi, imi place sa ma plimb pe strazile plouate si uitate, cu lumini de neon
luna septembrie mi-o dedic mie :P pentru ca atunci ma regasesc cel mai bine pe mine si imi fac timp sa visez si in plus toamna are o muzica asa frumoasa... 8->

dau leapsa mai departe copilului preferat, pentru ca sunt curioasa; lui dan, pentru ca nu prea mai scrie pe blogul vechi, si anei, pentru ca de la ea am primit prima leapsa :)