Wednesday, September 12, 2007

desculta printre ei.. calca-i!

stia ca nu trebuie sa se opreasca, ca trebuie sa mearga inainte fara gandul ca ar putea sa nu reuseasca, sa nu se mai termine. daca s-ar fi oprit, i s-ar fi facut prea frica, ingrozitor de frica. si ar fi inghetat si totul ar fi fost aproape pierdut. dar nu avea voie sa inghete sau sa se opreasca sau sa nu mai poata. n-a existat "nu mai pot" si nici n-o sa existe pentru ea vreodata. asa cum candva ii spusese cineva: "tu poti sa treci peste orice, mereu". un cineva pe care il lasase sa o stie mai mult decat o stiau ceilalti, fara sa-si riste vulnerabilitatea pentru ca stia ca o iubeste prea mult.. si totusi isi luase masuri de precautie.
nimeni nu trebuie sa stie niciodata cand ai cazut. atunci cand arati, esti slab. nu te-ajuta cu nimic, la fel cum nici ceilalti nu te vor ajuta, iar cei care sunt acolo sa te ajute, o vor face pur si simplu, inconstient. cel mai important era sa nu se indoiasca niciodata de ea, restul nu contau, pe restul ii avea oricum atata timp cat se avea pe ea.
o sa ramana cu urmele, dar n-o sa lase sa se vada, n-o sa mai stie nimeni niciodata daca rade sau plange, o sa-i lase s-o creada ce vor; mai conteaza, la urma urmei, atata timp cat acum toate au facut-o mai puternica decat oricand?

atunci a crezut ca n-o sa se mai vindece, ca i s-au terminat si cuvintele, nimic nu-i mai parea sa aiba rost, era prea multa frica, prea multa disperare pentru cuvinte, prea adevarat si implacabil pentru cuvinte.. prea putin timp si prea aproape de limita ca sa cedeze sau sa rabufneasca. nu-si permitea niciun moment de slabiciune, cu atat mai putin acum, in fata atator oameni jalnici, care s-o judece ranjind, fara sa aiba nici jumatate din meritele ei.
dar asta i-a intarit convingerile, a invatat-o sa dispretuiasca cu cele mai adanci simturi. si totusi, la ce i-ar folosi o scarba profunda de astfel de oameni, daca ea n-ar fi controlata cum trebuie? trebuie sa-i lasi pe toti sa creada ce vor sa creada, sa le spui ce vor sa auda, sa-ti educi acea scarba, ca atunci cand va veni momentul, dispretul si indiferenta ta sa loveasca de 2 ori mai tare.

4 comments:

Elenyta said...

"Am cazut!M-am ridicat!Dar m-am scuturat de praf!!!;)

Cineva said...

cineva o să sară întodeauna în ajutorul celui căzut :-)

lara said...

"era prea multa frica, prea multa disperare pentru cuvinte" suna foarte bine!!!

D@n said...

complicata rau viata asta...