Sunday, October 28, 2007

si peste o saptamana CU PRAGA VREAU SA TE MINT !!!




















Mi-am asumat riscul unei dimineti de vineri si dupa un drum tensionat de cateva ore am ajuns la o veche fabrica, unde o multime de oameni isi descopereau aceeasi dependenta, dependenta de TRAVKA... asa ca am venit cu totii SA SIMTIM PRAGA la lansarea celui de-al doilea album
Usa s-a deschis, lume multa, nerabdatoare, inghesuiala, multa inghesuiala, apoi asteptare, multe minute de asteptare cu palmele transpirate si batai ale inimii grabite si asurzitoare, si in sfarsit cei 5 apar pe scena si explozia de sunete si emotii incepe!
Toata oboseala mi-a disparut, n-ai cum sa mai stii sau sa mai simti altceva decat muzica, energia, periculos de intensa pe care ti-o transmit. baietii ne-au incantat cu melodii noi si vechi, am urlat impreuna, l-am ajutat pe george la versuri...
La fel de mult ca baiatul din spatele meu care incerca sa ma tina ca sa nu fiu aruncata pe scena, m-a ajutat si boxa din fata mea, de care ma tineam cu o mana in timp ce in cealalta aveam aparatul cu care am facut pozele, poze de care sunt tare mandra avand in vedere conditiile in care am reusit sa mai tin si un aparat.
Am avut ocazia sa fotografiez linistita la melodia "cum te simti" cand oamenii n-au mai facut pogo, dar mi-a fost imposibil..
fiecare melodie era povestea unei miscari a sufletului, era vindecarea oricarui sentiment pamantesc, era slabiciunea mea in acorduri de fum..
Extraordinara a fost si prestatia lor, si reactia publicului, totul a meritat si este imposibil de redat in cuvinte.

Fenomenul "VREAU SA SIMT PRAGA" a inceput in noaptea de vineri si a venit ca o rasplata pentru toata asteptarea acestui album, care, apropos, nu e de vanzare, muzica travka nu poate fi doar cumparata, trebuie simtita si pretuita

Thursday, October 25, 2007

VREAU SA SIMT PRAGA


SE CERE URLARE DE DIAFRAGME !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! TRAVKA lanseaza cel de-al doilea album, Vreau Sa Simt Praga, VINERI 26 OCTOMBRIE!
Ne vedem acolooooooooooooo! (cu ocazia asta poate imi arata cineva si unde e webul)

Friday, October 19, 2007

Lepse si lamuriri

in primul rand trebuie sa lamuresc ceva... :)) nu imi scriu viata pe blog, nu ma descriu, nu ma apuc sa spun despre ce-am mancat la pranz, pe cine cunosc, cu cine ma cert, nu ma vaiet pe blog si nu-mi spun problemele. astea sunt chestii personale. nici macar nu dau nume si nu fac sa para ca e vorba de mine ca sa bag lumea in ceata si sa par mai interesanta. putine din posturile mele sunt despre mine. ar fi absurd sa pretind ca lucrurile pe care le scriu nu au baza in viata reala, toate pornesc de la o stare, o senzatie traita de mine dar intr-un mod total diferit de cel in care povestesc. in concluzie, nu scriu ca sa creada lumea ca ma cunoaste si sa-mi dea lectii, scriu pentru ca imi place sa scriu si pentru ca poate sunt si altii care se regasesc si pe care ii ajuta in vreun fel.


In al doilea rand.. stiu ca am de onorat niste lepse care s-au strans din cauza lipsei mele de timp. Amandoua sunt de la Vlad:

~ prima data trebuie sa spun cum ma jucam cand eram mica. imi amintesc ca jucam piticot :D era un joc intr-o cutie albastra, pe care era desenat un copil pe o sanie in zapada. in rest, ma jucam ca orice copil deh, afara, cu alti copii si asta ma face sa-mi dau seama de cand n-am mai vazut copii jucandu-se cum ne jucam noi, si asta nu se intampla chiar asa demult. n-am mai vazut copii afara, sa stea de la pranz pana seara, sa vina murdari, sa cada, sa se loveasca, sa deseneze pe astfalt. si de cand nu i-am mai auzit strigand la alti copii, cum faceam noi si ieseau babele sa faca scandal, si ne spuneau sa ne ducem la blocul nostru si noi faceam mai rau galagie. acum ei probabil isi stabilesc intalniri pe mess.
cand m-am facut mai mare jucam fotbal cu andra si cu baietii si ne jucam jocuri pe televizor, ieseam cu rolele, ne cataram in copaci, ne jucam vesnicul "pitulatea" care e si el in ziua de azi invechit..
aaa! si de cand ma stiu imi place sa ma dau in leagane pana ametesc si tot nu ma satur. si acum cand ies in oras trec pe la leagane cand conving pe cate cineva

~a doua leapsa imi cere sa sa spun 4 lucruri despr emine dintre care 1 sa fie falsa..
1. incurc meduza cu caracatita
2. imi sunt simpatici politicienii
3. nu suport barbatii imbracati in roz
4. vorbesc si rad mult si tare, topai, ma agit, ma supar, imi trece

nu stiu cine se apuca sa-mi rezolve ghicitori pe blog, dar daca asta e leapsa.. si cele 2 lepse se duc mai departe la oricine vrea sa le ia..

Monday, October 8, 2007

la limita


"sunt aici, da. doar ma vezi prin fumul asta gros. si eu vad, dar nu pot sa cred nimic. simti ca nu simt nimic?
nu e nicio traire, poate stiu eu sa mimez bine, poate sunt ceilalti prea orbi.. dar absenta mea o simt pana si eu. nu-mi mai gasesc motivele! nici multumirile, nici pe mine.. am doar niste semne lasate de lucrurile superficiale, prin care mi-am facut atata rau mie.
am fost neatenta. mi-am pierdut brelocul norocos si nici n-am mai crezut in el de-atunci. am uitat si sa ma dau in leagane, eram prea ametita de cand am intors totul cu susul in jos si m-am incapatanat sa-mi placa.. si totusi n-am incredere in absolut nimic din ce vad! nici macar atunci cand spui adevarul, cand te astepti de la mine sa simt ce-mi spui, sa inteleg si sa arat ca-mi pasa. si te las sa crezi orice vrei. tocmai pentru ca nu-mi pasa. ti-am zis ca nu ma simt bine aici, nu ma simt in siguranta, nu ma simt multumita, nu zambesc, nu-ti arat nimic din mine. in lumea in care am intrat suntem toti de hartie. toti o apa si-un pamant.
cum sa ma vezi daca de fapt nu sunt aici? nu sunt, m-am uitat in buzunarul unei geci vechi, care acum nu se mai potrivea cu momentul.."

stii ca poti respira fara sa simti? si poti juca teatru fara sa-ti pese sau poti minti pana si gandul nespus al celuilalt. dar vine un moment cand incepi sa te intrebi unde mai esti tu in toate astea. cand te regasesti in sfarsit pe tine, iti gasesti si motivele, si radacinile si curajul de a face ceva cu adevarat pentru tine..


Am o singura arma, e autonomia mea!


Wednesday, October 3, 2007

cosmarul de zi

asta a fost?
acum ti se taie respiratia, inlemnesti, e sentimentul ala sufocant de singuratate, de gol, de disperare, cu pumnii stransi, parca tremuri in tine, ingheti si simti niste furnicaturi pe gat care te inteapa din ce in ce mai tare, golul din suflet se continua parca si in stomac, si te apleci, nu mai poti sa-ti tii genunchii drepti, vrei sa te asezi, de fapt nici nu te misti, esti amortit, nici ochii nu-i misti..
nu constientizezi pentru ca nu mai esti stapan pe tine, nu te mai poti controla, iti spui ca nu e adevarat si vrei sa crezi, si realitatea te loveste-n fata si atunci te revolti, tot in tine.. totul se petrece in tine, si privirea si gandurile tale o iau razna.
te miri ca in jurul tau inca se deruleaza filmul ala prost dintotdeauna, nu intelegi cum, de ce, dar lumea nu s-a oprit in loc pentru sfarsitul tau. si asta te face sa te simti si mai singur, vrei sa fugi in lumea care are grija de tine sau macar sa fii inteles..
simti ca de data asta nu mai e loc de alte interpretari, si innebunesti cu toate gandurile alea asurzitoare-n cap si toate intrebarile..
ajungi acasa fara sa stii cum. cu gesturi mecanice deschizi usa si te pui pe pat, fara sa te intinzi. stai incordat si te gandesti in timp ce ochii se misca repede in toate partile, esti inca blocat si inca nu te dezmeticesti, nu stii cum sa reactionezi, e prea mult pentru tine, nu stii nici ce sa faci..
si incet incepi sa-ti dai seama de finalul asta prost, de realitatea asta mizerabila si realizezi ca n-o sa poti da timpul inapoi..
si atunci privirea se transforma din speriata in serioasa si rea.. esti total neputincios, simti frica si durere, o durere dintre cele mai mari si cele mai grele pana inauntru inauntru de tot, care iti rupe sufletul si lumea in doua si atunci esti tu insuti cel mai mult, mai sincer ca oricand.. atunci nu vrei nimic, atunci iti dai seama de lucruri cu adevarat importante, care dor, si durerea te face mai indiferent, deci mai puternic in fata altor dureri, si lasa in tine urme adanci de tot, te schimba in mod radical, fara sa poti face ceva, si niciodata nu vei mai putea simti la fel de sincer si nu vei mai fi la fel, nu va mai fi la fel.

Monday, October 1, 2007

Se cere urlare de diafragme !!!!!!!!!!



foarte relativ subiectu' asta cu visul meu.. a venit sub forma unei lepse primita mai demult de la elena si de la vlad.
nu-mi vine un lucru special in minte daca ma intrebi care e visul meu, nu stiu nici daca sa-ti vorbesc despre ceva ce imi doresc eu sa fac sau despre ceva cu totul extraordinar dinafara mea, care nu depinde de mine, dar care m-ar face fericita.
si de fapt, daca ma gandesc mai bine, nici macar nu am cine stie ce vise marete, care implica planuri si mari asteptari, in fiecare zi imi doresc cate ceva si incerc sa-mi doresc lucruri care tin de mine. si daca as visa sa schimb lumea tot de la mine as porni.

singurul lucru concret pe care pot sa-l scriu acum aici e ca vreau sa merg la lansarea Travka pe 26 :)) da, asta vreau! TRAVKA!!!

Noi fumam paradisul....