pentru moment nu mai vreau sa cred nimic

de ce vreau eu asa de tare sa vad adevarul? ca de cele mai multe ori tuturor le e mai bine cu ce cred ei, cu ce le place sa vada.
am vrut si eu sa fiu asa, de multe ori. am incercat sa cred ce vad, am incercat sa ma conving ca e adevarat ce vad chiar si atunci cand simteam ca nu e asa. oamenii se mint singuri pentru ca le e mai usor
si tot nu stiu de unde nevoia asta asa mare de adevar, ca pana la urma poate mi-ar fi mai bine daca as stii mai putin. poate.. dar eu nu vreau, nici eu nu ma inteleg, pentru ca de cele mai multe ori imi e frica de adevar, dar, fara sa vreau, fara sa-mi dau seama, tot asta caut de fapt.
imi place sa am lucruri in care sa cred. si cel mai rau ma simt cand aflu ca ceva in care am crezut nu exista sau nu e adevarat. e cel mai urat. atunci urasc. urasc lucrul in care am crezut, urasc persoana care m-a facut sa cred ( daca e vorba de vreo persoana), urasc adevarul.
dar tot asta aleg, tot calea mai dureroasa si simt ca innebunesc cand nu mai stiu ce sa cred!
si de ce in loc sa invat la istorie, sau sa dorm, sau sa citesc ceva, stau sa scriu posturi despre adevar si despre lucruri in care cred dar de fapt nu exista? ca oricum a iesit o prostie.. in primul rand pentru ca sunt lucruri care nu pot fi explicate prea usor si in al doilea rand pentru ca am batut campii si n-am zis tot ce vroiam sa zic.. unele le-am uitat in timp ce scriam, iar altele m-am gandit ca n-ar avea niciun rost sa le mai scriu pe blog.. oricum oamenii n-o sa le creada sau o sa spuna ca le stiu deja. dar m-am descarcat. asta e de fapt utilitatea blogului. acum stau si astept sa se consume odata starea asta in care sunt. si ziua asta oricum o sa se termine tot urat, pentru ca azi iar am cautat prea mult adevarul.