nu am chef azi..

"When they call your name
Will you walk right up
With a smile on your face
Or will you cower in fear
In your favourite sweater
With an old love letter...

I wish you would..
I wish you would
Come pick me up,
Take me out,
Fuck me up,
Steal my records..
Screw all my friends,
They're all full of shit..
With a smile on your face
And then do it again..
I wish you would...

When you're walking downtown
Do you wish I was there?..
Do you wish it was me?
With the windows clear and the mannequins eyes
Do they all look like mine?

You know you could,
I wish you would..
Come pick me up,
Take me out,
Fuck me up,
Steal my records..
Screw all my friends
behind my back
With a smile on your face
And then do it again..
I wish you would..

I wish you'd make up my bed
So I could make up my mind
Try it for sleeping instead
Maybe you'll rest sometime
I wish you could.."

azi e una din zilele alea in care nu vrei sa faci nimic din ce-ai face de obicei intr-o zi de weekend. e o zi cu nori si putina ploaie.. e o zi in care iti poti permite sa lenevesti, sa stai in pat cu ochii intre-deschisi, sa asculti melodia de mai sus si altele facute tot pentru zile ca astea sau sa te uiti la un film frumos si in camera sa fie semi-intuneric.. cu alte cuvinte sa nu faci nimic "important".. doar sa stai si sa te gasesti pe tine.. poate in picaturile de ploaie care cad, poate in gandul care-ti trece involuntar prin minte, simplu si sincer.. acolo esti tu.. e bine sa mai gasesti timp si pentru asa ceva, cand nu te mai grabesti asa de tare in astfel de zile..
pentru ca nu merita sa "complici" o zi ca asta..

ai grija de tine!..

Chiar daca n-o mai vezi zambind,
Chiar daca n-o mai simti venind,
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat..

Chiar daca n-o mai poti suna,
Chiar daca, chiar daca n-o mai poti chema,
Chiar daca doar amintirile-au ramas de-atunci cu voi..

Chiar daca nu-i mai poti vorbi,
Chiar daca, chiar daca n-o poti intalni..
Chiar daca toata lumea e-ntre voi

Chiar daca el nu-i vinovat,
Chiar daca stii si n-ai uitat,
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid la doi,
Chiar daca viata v-a speriat,
Chiar daca stii, el n-a uitat
Si telefonul suna, suna mereu..

Ce mult te-a iubit, cat te-a iubit de mult!..

Chiar daca nu te vede,
Chiar daca nu mai crede,
Chiar daca nu mai stie unde esti..

Chiar daca o mai vezi trecand,
Chiar daca, la brat cu sotul ei mergand,
Chiar daca din cand in cand priveste inapoi..

Ce mult te-a iubit, ce mult te-a iubit..
Cat te-a iubit de mult!..


sa nu pleci! te voi ajuta si tu o sa gasesti puterea de care ai nevoie sa mergi mai departe.. au fost atatea dati in care am uitat atatea lucruri importante.. si mi-e rusine. si m-am speriat, m-am speriat gandindu-ma ca asa sunt de fapt eu cu adevarat. acum m-am trezit.. mi-am dat seama ca nu sunt asa.. lucrurile pe care le-am inteles si de care mi-am dat seama le stiu numai eu si le vad altfel decat cred altii. sa fii atent cu oamenii la care tii pentru ca nu stii niciodata cand ii poti pierde.

MERGE !!!!!!!!!!!!!

tuesday's gone..

foarte ciudata ultima perioada de timp.. mult timp pierdut.. multe.. prieteni cu probleme, colege nemultumite de pozitia din banci, profesori cretini plus o mama foarte irascibila si aeriana in ultimul timp.. si nimic iesit din comun..
atata irascibilitate in aer zilele astea.. diriga e singura care ma distreaza la culme cu irascibilitatea ei.. in rest, toti ma plictisesc deja cu nervii lor.
ma gandesc cum sa fac sa plec la mare.. de unde bani? cine mai vine in afara de mine si corina.. ce fac cu absentele, mergem cu trenu? cu ce tren?..
ma mai gandesc si sa schimb melodia asta pe care o ascult de cateva ore, da nu prea vreau ca e preferata mea in seara asta.. si vreau sa fac rost de cartea aia odata! si nu mi-o da nimeni si toti ma cred nebuna! ce stiu ei..
nu prea mai am timp sa fac ce-mi place.. nu mai am timp de mine. ar trebui sa ma gandesc mai bine la timpu asta pierdut.. [-(
si inca astept sa se intample ceva., dar nu se intampla cand te astepti..

rosu aprins

nu si-a dat seama cum a inceput. pentru ca a inceput prea frumos si simplu si de data asta nu vazuse nicio parte rea, cat de mica.. nu, niciuna, tocmai de-aia nici nu credea inca si nici nu statea sa analizeze felul cum stateau lucrurile.
de fapt a fost inceputul multor lucruri.. a fost cel mai important inceput de pana atunci si inca nu constientiza.. era ciudat.. nu-i mai era frica, nu se gandise prea mult, era pentru prima data cand doar simtea.. isi dorise asta pana atunci atat de mult si era cu mult peste ce visase ea, chiar.
el nu stia ce sa creada pentru ca ea doar se uita.. asa mirata si neincrezatoare.
toate s-au intamplat repede si totul a fost atat de adevarat pentru ea! chiar si minciunile.. si rautatile, si toate datile in care a speriat-o sau a uitat ce nu trebuia sa uite.. toate astea au valorat mai mult decat orice altceva. atunci a simtit fericire, durere, s-a simtit mai puternica decat toti.. nu era nimic ce nu putea sa fie, pentru ca traia cu adevarat.
n-a interesat-o niciodata daca a gresit, daca s-a inselat.. o minciuna poate fi mai valoroasa decat un adevar uneori. si de data asta conta mai mult schimbarea.. povestea.. lucruri care raman.
nici nu vrea sa stie tot adevarul acum.. poate alta data.. ce era important de stiut, stia.. acum ii era doar ca dracu de dor s-o faca din nou sa traiasca cu adevarat, s-o faca sa simta din nou

pentru moment nu mai vreau sa cred nimic

de ce vreau eu asa de tare sa vad adevarul? ca de cele mai multe ori tuturor le e mai bine cu ce cred ei, cu ce le place sa vada.
am vrut si eu sa fiu asa, de multe ori. am incercat sa cred ce vad, am incercat sa ma conving ca e adevarat ce vad chiar si atunci cand simteam ca nu e asa. oamenii se mint singuri pentru ca le e mai usor
si tot nu stiu de unde nevoia asta asa mare de adevar, ca pana la urma poate mi-ar fi mai bine daca as stii mai putin. poate.. dar eu nu vreau, nici eu nu ma inteleg, pentru ca de cele mai multe ori imi e frica de adevar, dar, fara sa vreau, fara sa-mi dau seama, tot asta caut de fapt.
imi place sa am lucruri in care sa cred. si cel mai rau ma simt cand aflu ca ceva in care am crezut nu exista sau nu e adevarat. e cel mai urat. atunci urasc. urasc lucrul in care am crezut, urasc persoana care m-a facut sa cred ( daca e vorba de vreo persoana), urasc adevarul.
dar tot asta aleg, tot calea mai dureroasa si simt ca innebunesc cand nu mai stiu ce sa cred!
si de ce in loc sa invat la istorie, sau sa dorm, sau sa citesc ceva, stau sa scriu posturi despre adevar si despre lucruri in care cred dar de fapt nu exista? ca oricum a iesit o prostie.. in primul rand pentru ca sunt lucruri care nu pot fi explicate prea usor si in al doilea rand pentru ca am batut campii si n-am zis tot ce vroiam sa zic.. unele le-am uitat in timp ce scriam, iar altele m-am gandit ca n-ar avea niciun rost sa le mai scriu pe blog.. oricum oamenii n-o sa le creada sau o sa spuna ca le stiu deja. dar m-am descarcat. asta e de fapt utilitatea blogului. acum stau si astept sa se consume odata starea asta in care sunt. si ziua asta oricum o sa se termine tot urat, pentru ca azi iar am cautat prea mult adevarul.

nu mai vreau sa fie duminica

urasc duminicile... nu-mi plac, pentru ca toata lumea are o stare de moleseala si vrea sa doarma sau, oricum.. sa se odihneasca cumva. asa ca duminicile sunt plictisitoare si mereu mi se pare ca e prea multa liniste... de-aia nici nu trebuie sa ma uit in calendar ca sa stiu ca e duminica, pur si simplu stiu..
parca timpul trece mai greu, n-am chef de nimic, mereu sunt singura, nu pot nici sa invat, peste tot e pustiu si nimeni nici macar nu te asculta..
mai e si soare.. dar e si el la fel.. un soare "de duminica"..toata lumea parca asteapta ziua asta si gaseste ceva bun de facut, se bucura de ea intr-un fel sau altul, numai eu astept sa treaca odata!.. sa vina luni si sa stiu ca a inceput saptamana, ca am treburi, ca nu stau degeaba si singura.
simt ca-mi vajaie capul si e numai vina ei.. a duminicii, ca-mi aduce starea asta
tot ce pot sa fac e sa stau pe net..
nici macar n-am idei duminica!