am avut dreptate!

cand sinceritatea invinge orgoliul si teama, atunci e curaj adevarat.. cand dai ceva din tine celuilalt, niciodata nu vei mai putea fi tu fara acea persoana, fara acea parte din tine.
pentru ca atunci cand iubesti un om, nu tii cont de conventii sau de pareri, nu pui egoismul tau pe primul loc si nici nu tii mortis sa faci rau doar pentru ca asa ti se pare corect. dar atunci cand iubesti cu adevarat, atunci esti cel mai vulnerabil, atunci se greseste si atunci doare cel mai tare.. numai ca uneori chiar merita sa ierti. merita sa ierti din tot sufletul si cu toata convingerea, nu pe jumatate, nu cu ingamfare sau cu reprosuri.

dar numai adevarul care a fost spus poate fi iertat..
numai oamenii care au puterea sa fie sinceri si sa renunte la superficialitate pentru a indrepta ceva, merita iertati.

iubesc impacarile.. pentru ca dupa ce te certi cu cineva drag, si ii simti atat de tare lipsa, simti ca te sufoci si parca nimic nu mai e la locul lui si nici nu-ti mai trebuie nimic, ti-e dor pana si de mirosul ei, de tonul vocii, sau de rasul ei, si totusi il poti simti in toate lucrurile din jurul tau, pentru ca e acolo, e cu tine mereu, e undeva in tine.. intotdeauna va exista momentul acela.. care iti da fiori numai cand te gandesti la el.. cand renunti la toate prostiile lipsite de importanta si faci ceva! si toata lumea care se prabusise candva undeva in sufletul tau, e inlocuita de ceva mult mai frumos, mai sigur si mai special. si cu cat iti e mai greu fara o persoana si stai mai mult fara ea, cu atat acel moment va fi ceva mai extraordinar..

ma bucur din nou de luna plina in noaptea asta.. e un fel de confirmare la ce am simtit ieri. confirmarea propriu-zisa a venit deja si binele l-am simtit din plin. cred ca mai urmeaza.. sunt fericita, acum simt. :)

e luna plina, cine e de vina?

vreau sa dorm zile la rand fara sa ma trezeasca nimeni, vreau sa se intample toate cand eu dorm, vreau ca atunci cand ma trezesc sa fie toate la locul lor, inapoi, sa fie toate rezolvate si toate sa fi trecut deja fara stirea mea.
zilele astea as vrea sa dorm tot timpul si ma simt obosita. asta e un semn al maturizarii, oamenii mari sunt mereu obositi si se vaieta si vor sa doarma. se grabesc. in permanenta se grabesc. nu stiu nici ei spre ce, probabil ca sa poata dormi. somnul este o treaba serioasa, e de oameni mari, in schimb visele.. nu mai sunt de ei.

nu tin de fiecare data minte ce visez, dar in ultimul timp incep sa incurc realitatea cu visele. adica visez ceva si a doua zi nu mai stiu daca e adevarat sau am visat. cateodata mi se pare atat de real incat traiesc cu senzatia respectiva mult timp.. nici macar nu stiu de ce povestesc asta. mi se intampla pe fond de oboseala.. povestesc despre mine lucruri atat de banale incat unii nu s-au gandit vreodata nici sa le observe. eu le analizez. si le si povestesc uneori.

cred ca vreau sa dorm ca sa trec de perioada asta in care n-am fost eu, in care am inceput sa nici nu mai simt. decat oboseala. mi s-au atrofiat simturile si daca ma gandesc mai bine schimbarea asta chiar nu mi-o doream. o sa treaca, sunt sigura.. trebuie sa fac si eu ceva ca sa treaca? pentru ca eu nu vreau asa, eu am obosit, acum vreau sa ia altii hotarari, sa gandeasca singuri, sa se gandeasca bine, sa-si asume responsabilitatea si sa schimbe ceva!

daca nu, o sa ma trezesc si singura si o s-o iau de la capat, dar de intamplat, ceva o sa se intample. simt asta.. pentru ca in nopatea asta e luna plina si e pentru mine. nu vi s-a intamplat niciodata sa vedeti ceva si sa credeti ca e semn si ca e pentru voi, chiar daca totul e o simpla intamplare? ei, aflati ca nu exista intamplare. deci luna e pentru mine si ce urmeaza trebuie sa fie de bine pentru ca am o senzatie de bine. as putea sa inteleg mai bine ce simt daca n-as fi asa de obosita.

noapte buna.

fericirea ta de lux!

ai fost invatat ca toate au un pret, dar ai inteles gresit pentru ca daca toate au un pret nu inseamna ca toate pot fi cumparate, asa cum te-ai amagit tu, cautand sa "cuceresti" lumea.. si la urma urmei la ce-ti foloseste? pentru ce atata efort, atata injosire, atata nefericire, atatea compromisuri.. ca sa ai totul! asta numesti tu fericire de fapt..
opreste-te un pic si incearca sa te uiti in jur. vezi, ceilalti se misca la fel ca tine? da-ti seama daca chiar ai ce-ti doresti, gandeste-te daca merita. opreste-te un pic si fii atent la ce esti, la cum ai ajuns sa functionezi, la toate gesturile si lucrurile pe care le faci, toate cu un scop ascuns dar precis si toate in favoarea ta, toate pe fuga. nu uita ca toate teoriile tale absurde si aparent socante despre viata, nu pot decat sa atraga atentia oamenilor, sa nu te pacalesti si tu si sa incepi sa crezi in ele, pentru ca viata adevarata o sa-ti faca praf toate filozofiile culese de prin carti si sarguincios memorate, o sa-ti demonstreze ca sunt niste bancuri proaste.
opreste-te te rog si uita-te inapoi.. uita-te la cati oameni ai lasat in urma ta si cate sunt lucrurile pe langa care ai trecut fara macar sa le iei in calcul, cate sunt acolo pe care undeva in adancul sufletului, le regreti. si la ce-ti folosesc toate cate ai daca tot nu pot sa-ti aduca inapoi momente. si nici sa te faca fericit asa cum vrei tu sa crezi ca esti.
la ce ma ajuta sa stiu ca oamenii au o parere sau alta despre mine, n-o pretuiesc.. la ce-mi folosesc toti banii din lume daca nu pot sa-mi traiesc bucuriile marunte? si cu ce ma ajuta sa am eu ultimul cuvant cand in fata mea e un om care tine la mine indiferent de cuvinte si aparente?
crezi ca daca tipi mai tare si minti fara sa te uiti cat si cui faci rau, asta te face mai puternic si mai stapan pe situatie? sau daca jignesti si te prefaci ca nu-ti pasa.. asta nu e curaj.
de ce sa-ti strig ca gresesti, de ce sa demonstrez ca eu am dreptate? nu e mult mai important sa te fac pe tine sa intelegi asta? la ce-mi foloseste sa vorbesc urat, sa ma razbun, sa urasc, sa judec?
niciunul din lucrurile astea n-o sa ramana, convinge-te ca nu e nimic sincer! tu ramai doar prin oamenii care te iubesc, prin urmele pe care le lasi

playlistul zilei

leapsa de la ana suna cam asa.. 5 melodii fara de care nu pot trai.. nu pot sa ma gandesc la melodii preferate pentru ca sunt prea multe si preferintele depind de moment, stare si asa mai departe.. si ca sa fac treaba mai usoara si mai clara, uite 5 melodii fara de care "nu pot trai" zilele astea:


1.Rage Against The Machine - Killing in the Name Of
2.Pink Floyd - Wish You Were Here ... care oricum exista prin toate playlisturile mele
3.Garbage - Tell Me Where It Hurts ... pentru ca asta e una din perioadele cand ascult mult garbage
4.Dolores O'riardan - Ordinary Day ... pentru ca o ascult prea mult zilele astea
5.The Cure - Closer ... pentru ca ma binedispune

si pentru ca e cu bonusuri.. mai aleg una, prima care-mi vine in minte acum Travka - Gangul meu preferat este "viata" ta ... si nu numai, travka in general..


acum e leapsa pentru oricine intra si are chef sa se joace mai departe.. :)

lucid

cateodata ma trezesc din lumea mea construita din vise prostesti si idei absurde si ma lovesc de realitate. realitatea nu se compara cu ce vroiam eu sa cred si nici nu pot s-o programez eu cum vreau. in realitate sunt oameni care au nevoie de mine, care depind de mine si fata de care sunt datoare sa-i ajut, n-am timp de bufoni care doar ma-ncurca. in realitate trebuie sa mint si sa fiu atenta ce si cui spun, trebuie sa tac, si sa ma straduiesc cat pot sa nu fiu inteleasa gresit. in realitate poate nu exista multe din lucrurile in care cred eu. dau peste adevaruri pe care nu stiu cum sa le iau si care se amesteca,se bat cap in cap si ajung sa-mi aleg unul pe care il tin de bun.
cand am timp, ma joc cu ceilalti din lumea "adevarata" in care ne prefacem ca suntem oameni si ca ne pasa, si le las impresia ca ii iau in serios. cateodata mai incerc cate ceva si cam toate incercarile se termina la fel, si atunci ma intorc la problemele mele reale. cateodata imi place sa visez cu ochii deschisi dar imi dau seama repede ca aici nu poti sa schimbi lumea cu replici de film si cu vointa puternica, copilareasca.
cateodata fac ceva cu adevarat bun pentru oameni care stiu sa ma tina langa ei si atunci ma simt multumita.
cateodata as vrea sa n-am dreptate.
cateodata imi dau seama ca trebuie sa invat sa ma respect mai mult pe mine. cateodata imi dau seama ca nu merita sa te lasi injosit si sa-ti asumi vina unor lucruri care n-au nicio legatura cu tine, si stii prea bine. cateodata imi dau seama ca am putin pentru ca cer putin, si nimeni n-o sa aiba niciodata grija in locul meu ca eu sa am ce-mi doresc cand imi doresc, fara sa-mi fie luat de altii.
cateodata devin atat de indiferenta cat ar trebui.

so.. why not?

atata timp cat n-am motive, sau cel putin nu sunt atat de intemeiate, de a fi suparata, sunt fericita! atata timp cat in ultima perioada am aflat pe bune ce inseamna sa ai zile proaste si sa ai motive sa fi suparat si sa n-ai chef de viata, acum nu pot decat sa ma bucur de orice lucru mic, de orice moment frumos, sau cel putin de linistea asta.. pentru ca paradoxul fericirii noastre e ca nu o pretuim decat dupa ce o pierdem... nu stim sa ne bucuram de ce avem, stim decat sa ne vaietam si sa ne uitam in urma cu regret sau nostalgie fara sa constientizam macar ca vina e a noastra. poti sa gasesti motive in orice. poti sa fi fericit pentru ca e ziua ta, pentru ca vezi un rasarit la mare, pentru ca ai prieteni, pentru ca iubesti, pentru ca ai gasit un tricou la reduceri :)) ar trebui sa apreciezi toate lucrurile astea pe care acum le ai, oricat de stupide sau lipsite de importanta ti s-ar parea, pentru ca intr-o zi s-ar putea sa le pierzi sau pur si simplu sa vezi cum au trecut pe langa tine fara sa le fi trait cu intensitatea cu care meritau traite.. si e pacat. dar eu nu dau lectii si urasc sa mi se dea lectii, doar ca azi am fost atat de fericita incat simteam ca o sa-mi explodeze sufletul daca nu spun! trebuia sa spun. si toate lucrurile pe care le-am facut sau care mi s-au intamplat, m-au ajutat sa fiu asa. si FERICIREA MEA E MOLIPSPITOARE! i-am "contaminat" si pe altii.. nu e mare secretul fericirii mele

toamna mea

simt cum vine toamna.. simt transformarile si noi inceputuri. acum e vremea dupa-amiezilor ploioase, cu amintiri si schimbari sufletesti, cu strazi goale si reci, pictate in nuante triste, de gri, copaci dezgoliti si ganduri uitate care zboara deasupra ta in bataia vantului, odata cu frunzele, acum e vremea esarfelor si a filmelor de dragoste. acum e vremea revederilor, acum e vremea viselor si a nostalgiilor. acum e vremea momentelor tale de singuratate, prin parc, cu parul ravasit de vant si cu o melodie a alexandrinei hristov rasunand in cap. e vremea imbratisarilor de dor, acum e vremea aromei de cafea tare si a stelutelor in genele ei, cu fericire simpla pe moaca sincera si somnoroasa in dimineti intunecoase, cantec de lene, acum e vremea despartirilor si a acordurilor triste, acum e vremea zambetelor pline de mister si a bucuriilor fara motiv.. acum sunt fericita pentru ca asta e vremea mea pe care o iubesc!

groaznica noapte!

da, domne! mi-e frica noaptea cand e furtuna si se trantesc geamuri si se sting lumini! mi-e frica. si ce? puteti sa-mi spuneti cat vreti ca astea sunt copilarii sau ca sunt absurda, sau ca glumesc, dar nu cred ca o sa reusesc vreodata sa-mi inving frica.
asta e alta noapte de groaza. afara e furtuna si fulgera si tuna de mi se zguduie si monitorul si in casa se aud tot felul de zgomote. daca ascult muzica la casti nu pot sa deosebesc prea bine sunetele din jur, daca imi dau castile jos, e prea liniste si incep sa-mi treaca tot felul de ganduri prin cap.. cade si netul, afara tot se aude vantul puternic si ploaia, in casa e intuneric, incep sa am mancarimi, ma suna cineva, ma sperii. asa aflu ca nu mai am baterie si imi dau seama ca o sa fie o noapte luuunga.. de fiecare data cand am nevoie de telefon, e descarcat. da-i, enerveaza-te, injura incarcatoru, ca nu era la vedere! si chiar atunci se ia si curentul.
deja incep sa o iau razna, mi se pare ca tot pamantul e intr-o bezna totala, in casa se face curent, si e prea intuneric si sunt prea singura si mi-e prea frica, incep sa-mi transpire palmele.. iau lumanari de prin casa si le aprind, zgomote inca mi se pare ca aud in casa, imi vin toti dracii ca as fi vrut sa citesc si n-am cum, e prea devreme, nu pot nici sa dorm. ma apuc si aduc in camera cealalta suporturi si lumanari de toate felurile si dupa un timp vine si curentul.. dau drumul la calculator si las toate alea asa. o sa creada mama maine dimineata ca m-am apucat de vraji voodoo, dar in noaptea asta nu le mai strang ca mi-e frica sa ma intorc acolo.
urasc, urasc sa stau singura noaptea pe furtuna!

hotarare

vreau galagie! vreau cat mai mult zgomot si galagie, sa nu mai aud nimic altceva! da, asa e bine. si acum trebuie sa ma misc repede si toate sa se miste odata cu mine. vreau sa ma grabesc cat pot de mult.. acum e bine, acum nu-mi mai aud niciun gand, si niciunul nu mai poate ajunge la mine. crezi ca am atata energie si ma vezi atat de sus si poate atat de fericita incat nu m-ai crede daca ti-as spune ca de fapt nu ma multumeste nimic din toate astea pe care le vezi, ca nu de asta am nevoie, nu asta imi doresc.. si ca de fapt nu sunt asa, masca asta imi foloseste doar atunci cand vreau sa fug de ceva, cand ma ascund de mine. si asta ma oboseste rau.. ma consuma. dar atunci cand nu mai e nimeni pentru care sa merite sa te arati altfel, te obisnuiesti si cu asta si ti se face frica sa mai ai incredere vreodata, pentru ca nu merita! mereu e la fel. si atata timp cat nu mai crezi in nimic si nu depinzi de nimic, nu e nimic care sa-ti mai poata face rau, esti mai puternic decat orice! inseamna ca esti pe drumul cel bun..........
si atunci de ce simt ca-mi lipseste ceva, cand toate sunt la locul lor si alegerea mea e corecta?

Folk You!

10-11 august, in Vama Veche, a treia editie a festivalului Folk You.
asa ca dati fuga in vama weekendul asta daca aveti ocazia.. o sa cante chilian. si maria magdalena danaila si ecoul si mircea vintila si mircea baniciu si.. multi :)
daca se tine si-a patra editie poate ajung si eu ;)

viata e o curva

se spune ca in viata toate se platesc, in sensul ca fiecare lucru pe care-l faci este urmat de un altul, o consecinta a alegerii facute inainte, dar exact cand te simti mai puternic si mai sigur pe tine, atunci te izbesti atat de tare incat nu mai stii cum sa te ridici si sa mergi mai departe. o sa ai impresia ca poate ti-ai dorit tu prea mult, ca ceri prea mult si ca poate nu meriti. te intrebi de ce, pentru ca tu ai incercat sa te-apropii si sa crezi in bine si adevar, in iubire, in moralitate, in principii si valori.......... adica in lucruri care exista numai in imaginatia ta!
e vorba de mersul lucrurilor, pe care nu-l intelegi oricat ai vrea si n-ai cum sa-l schimbi in unele situatii. pentru ca nu depinde de tine. pentru ca n-ai nicio sansa in fata lor, oricat te-ai revolta si oricat de tare ai striga ca nu e corect ce se intampla, nu poti sa faci tu dreptate si nici nu incerca sa crezi in astfel de lucruri, cum ar fi dreptate, egalitate, sau alte rahaturi de genu pentru ca idealurile tale marete si increderea cum ca viata e corecta, sau ca te rasplateste dupa cum meriti o sa se duca dracu in curand si o sa te trezesti prea satul si scarbit de promisiunile ei

cel mai sincer si mai frumos lucru

prietenia e atunci cand esti sincer, atunci cand esti in stare sa cunosti pe cineva cu adevarat si sa-l accepti si sa-l iubesti asa cum e, prietenia e atunci cand intelegi prin ce trece celalalt si impartiti si momentele de fericire si de tristete, cand nu tii supararea si nu te razbuni,cand renunti la egoism sau orgoliu, cand renunti la planurile din seara asta numai ca sa stai cu ea pe scari s-o asculti, cand aflii ca e bolnav si iti faci multe multe griji si te sperii cand te gandesti ce-ar putea sa urmeze, cand te duci sa dormi la ea pentru ca iti e frica singur, cand iti imprumuti hainele sau cand pui smoala pe cele impumutate si totusi nu moare nimeni si esti iertat, cand te superi dar ierti, cand te certi si iti pare rau. prietenia nu e atunci cand iti pasa numai cand iti amintesti, e atunci cand esti acolo cand trebuie, cand celalalt are nevoie, atunci cand lasi totul ca sa poti sa-l ajuti si nu o faci din obligatie, prietenia nu e pe toane, nu se consuma..
prietenia e atunci cand stai ore in telefon cu toate ca ai 24$ cost suplimentar si ai deja ascunse 2 facturi, atunci cand primesti credit din senin doar pentru ca cineva s-a gandit ca nu mai ai deloc si ai nevoie.. e atunci cand vorbesti cu copii si le povestesti si vrei sa ai grija de ei, atunci cand chiulesti si iesi la suc cu anumiti oameni numai ca sa-i faci ei o placere, atunci cand ai chef de prosteli si de ras si e cineva care sa-ti faca pe plac, atunci cand dai la lucrari fara sa te astepti sa ti se dea si tie vreodata avand in vedere cunostintele si interesul pentru scoala al unora.. prietenia e atunci cand ti se face dor si cand nu poti sa stai fara sa vorbesti cu persoana respectiva.
prietenia inseamna iubire si mult mai mult, inseamna sa fi in stare sa-l pui pe celalalt mai presus de tine, prietenia inseamna incredere. prietenia adevarata e atunci cand esti in stare sa faci orice pentru celalalt iar tu, la randul tau, nu te simti singur orice s-ar intampla, atunci cand iti e rau si exista cineva sa te asculte sau sa te inteleaga, atunci cand nu esti singur de ziua ta, chiar daca nu e petrecere.. prietenia e atunci cand nu te temi sa te arati asa cum esti, cand te simti liber, prietenia iti da siguranta si te face mai puternic.
prietenia e cel mai sincer si cel mai frumos lucru. prietenia e pentru totdeauna daca stii s-o pastrezi. :)