Friday, April 25, 2008

simplu.





asa cum am mai spus.. suntem doar oameni. nu e o chestiune de timp. si nu e nimic dramatic in asta, e simplu, absurd de simplu. cand n-o sa ne mai complicam atata, o sa intelegem ca totul s-a intamplat asa de natural, banal chiar.
pentru ca noi toti vrem sa ne fie bine noua inainte de toate, toti gresim, toti avem slabiciuni pe care stim sa ni le ascundem mai mult sau mai putin, toti avem ambitii prostesti, temeri si un trecut, toti facem rau constient sau nu, toti suntem in stare sa iubim, sa judecam, sa mintim, sa plecam cu ceva ce nu e al nostru.
dar la un moment dat va trebui sa dam inapoi tot ce am luat de la un om, intr-un fel sau altul.

imi pare rau pentru tot ce a fost intentionat sau nu, imi pare rau ca nu sunt idealista, imi pare rau cand promit sa nu mai fac si nu ma tin de cuvant, imi pare rau ca nu pot sa inteleg altfel si sa ma accept altfel, cel mai rau imi pare cand dezamagesc si fac rau

suntem doar oameni..nu trebuie sa ne asteptam niciodata la mai mult de atat.

10 comments:

Lulu. said...

desi toate cuvintele tale suna extrem de bine, eu tin mortis sa te contrazic.

tocmai fiindca suntem oameni ar trebui sa vrem mai mult de la noi. in ce sens nu stiu clar nici, dar stiu ca uneori, cu cat iti fixezi mai sus tinta de nimerit, cu-atat ai sansele sa nimeresti deasupra ei si sa te surprinzi si mai placut.

suntem oameni fiindca uitam ce ar trebui sa tinem minte si fiindca ne ranim intre noi ca prostii. poate ca uneori, in competitia dintre noi, individualismul altereaza colectivul - si-aici cine-stie-ce-mare-invatat ar veni sa-mi spuna ca cei mai buni se detaseaza de ciurda si nici macar nu am sa-mi consum energia sa-i arunc un zambet tamp, de altfel. Fiindca oricat de pasibila de a ma detasa de fond as fi, nu as putea niciodata sa traiesc singura. Fiindca sunt om.

Si chiar ieri ma gandeam ca suntem oameni si ca aceasta conditie ne defavorizeaza uneori. Noi nu ne-ntelegem mecanismul care sta la baza sentimentelor, ne uitam in ochii persoanei de langa noi si nu-i intelegem toate nuantele. Stim cum functioneaza corpul nostru, materialul cu care ne prezentam in lume, dar nu putem constientiza asta.

Dar suntem oameni. Si uneori acest gand ma-nalta si ma dezgusta. Nu stiu nici pana acum daca a fi om e o mantuire, o scapare sau pur si simplu o pedeapsa. :)

scuza-mi debitul . :)

domnul.jâ said...

nu cred ca trebuie sa ne condamnam ca suntem oameni, si nici sa ne scuzam actiunile doar ca suntem oameni.fiecare sentiment cred ca e acelasi... adica dragostea e dragoste , ura e ura, mandria e mandrie ... dar daca punem aceste sentimente in fiecare om deja sentimentele nu mai sunt aceleasi, dragostea nu mai e dragoste pura , e pervertita de salbaticia eului nostru ... omul e visul unei umbre ... umbra e visul meu !

ilipili said...

Marturisire, uitare, iertare. Suntem oameni si gresim pentru ca totdeauna e loc de mai bine, dar sa nu uitam de faptul ca putem fi profunzi(dimensiunea speciala a omului) si ca de multe ori zeii au fost 'gelosi' pe noi pentru acest lucru.
la sfarsitul lumii(a fiecaruia dintre noi)cred ca se va intampla cum zice un Scriitor ca va fi: "Dumnezeu nu te intreaba cat de mult ai gresit, ci cat de mult ai iubit".
urez un Paste 'Fericit'(si personal)pentru tine, Erika, si pentru fiecare dintre cititori ai tai!

luckydreamer said...

Si tocmai pentru ca suntem 'doar oameni' nu vom accepta lucrurile simple ... pentru ca de obicei (ca sa nu spun intotdeauna) ne complicam si dupa ne intrebam de ce.
damn, cat ma regasesc in postul tau in momentul asta!

notalent369 said...

"suntem doar oameni..nu trebuie sa ne asteptam niciodata la mai mult de atat."- eu zic ca ar trebui sa cerem mereu mai mult de la noi insine, respectiv de la cei din jur. trebuie sa evoluam, sa crestem.

cefacoamenii said...

Lucrurile sunt simple si atat de evidente uneori ca tocmai de aia nu le acceptam, ni se par banale. Sau noi insine ne parem banali? Intr-adevar suntem doar oameni si de-asta nu suntem la fel de importanti ca si visele noastre, spre exemplu; gresim, ne aducem aminte si uitam sa mai uitam. Atunci, mai bine, de ce nu ne lasam cuprinsi de remuscari dinainte de a gresi? Probabil aici sta singura frumusete(sau una din cele mai importante) a tristetii. Mda, sa ne amintim dinainte de a face un lucru; da, inversiunea timpului.

Erika said...

@lulu: suntem oameni si avem puncte diferite de vedere.
iti scuz debitul cu conditia sa ne povestesti ce-ai facut la botosani :)
@domnul.cumvreitu: "si nici sa ne scuzam actiunile doar ca suntem oameni" - asta facem cel mai des, ne scuzam pentru ca suntem oameni si ne consolam cu gandul asta de fiecare data cand gresim.
@ilipili: ti-am multumit pentru urari deja :)
@luckydreamer: ma bucur ca pot fi de ajutor, in cazul in care am fost.. :P
@notalent: eu zic ca e mare diferenta intre a cere si a te astepta sa primesti :P
@cefacoamenii: sunt total de acord cu prima parte :)

ilipili said...

Stiu. Si mi s-a parut dragut din partea ta, poate ca de-asta mi-ar fi placut sa urez mai mult:D; sper, totusi, ca n-am fost prea insistent :) :S.

m said...

nu trebuie sa iti para rau de ce ai facut! regreta ce nu ai facut!

nikosita said...

hai ma termina cu prostiile astea. ce sa iti para atata rau? in loc sa iti pierzi timpul pe regrete mai mult cred ca ar trebui sa te concentrezi sa nu mai faci, iar cand faci, de ce o faci. numai asa o sa "evoulezi". sa nu iti mai para rau de nimic, none, ever. ce e facut e bine facut. trebuie doar sa stii ca pt deciziile pe care le iei exista consecinte. atata tot :) capul sus :P