Wednesday, October 3, 2007

cosmarul de zi

asta a fost?
acum ti se taie respiratia, inlemnesti, e sentimentul ala sufocant de singuratate, de gol, de disperare, cu pumnii stransi, parca tremuri in tine, ingheti si simti niste furnicaturi pe gat care te inteapa din ce in ce mai tare, golul din suflet se continua parca si in stomac, si te apleci, nu mai poti sa-ti tii genunchii drepti, vrei sa te asezi, de fapt nici nu te misti, esti amortit, nici ochii nu-i misti..
nu constientizezi pentru ca nu mai esti stapan pe tine, nu te mai poti controla, iti spui ca nu e adevarat si vrei sa crezi, si realitatea te loveste-n fata si atunci te revolti, tot in tine.. totul se petrece in tine, si privirea si gandurile tale o iau razna.
te miri ca in jurul tau inca se deruleaza filmul ala prost dintotdeauna, nu intelegi cum, de ce, dar lumea nu s-a oprit in loc pentru sfarsitul tau. si asta te face sa te simti si mai singur, vrei sa fugi in lumea care are grija de tine sau macar sa fii inteles..
simti ca de data asta nu mai e loc de alte interpretari, si innebunesti cu toate gandurile alea asurzitoare-n cap si toate intrebarile..
ajungi acasa fara sa stii cum. cu gesturi mecanice deschizi usa si te pui pe pat, fara sa te intinzi. stai incordat si te gandesti in timp ce ochii se misca repede in toate partile, esti inca blocat si inca nu te dezmeticesti, nu stii cum sa reactionezi, e prea mult pentru tine, nu stii nici ce sa faci..
si incet incepi sa-ti dai seama de finalul asta prost, de realitatea asta mizerabila si realizezi ca n-o sa poti da timpul inapoi..
si atunci privirea se transforma din speriata in serioasa si rea.. esti total neputincios, simti frica si durere, o durere dintre cele mai mari si cele mai grele pana inauntru inauntru de tot, care iti rupe sufletul si lumea in doua si atunci esti tu insuti cel mai mult, mai sincer ca oricand.. atunci nu vrei nimic, atunci iti dai seama de lucruri cu adevarat importante, care dor, si durerea te face mai indiferent, deci mai puternic in fata altor dureri, si lasa in tine urme adanci de tot, te schimba in mod radical, fara sa poti face ceva, si niciodata nu vei mai putea simti la fel de sincer si nu vei mai fi la fel, nu va mai fi la fel.

6 comments:

D@n said...

o injectie cu sentimente:)
ai inlocuit pixul/tastele cu seringa...

tami said...

te iubeeesc >:D< :))
adica pe tine si posturile tale :x :X :x
sa mai scrii asa mult si frumos >:D<
te astept si te imbratisez >:D<
nerabdarea e mare pentru ca semanam si daia te si puup dulce :* :* :*

Vlad said...

Ai uitat de zambetul de noapte si de cascatul de dimineata?
N-o sa mai fie niciodata la fel, deci o sa fie mai bine :)

lara said...

frumos.

gabi said...

"E un pic ciudat cum poate
Cineva s-alunge toate
Ploile ce-au curs intr-una
In viata ta
E un pic ciudat cum oare
O secunda fara el te doare
Si ajunge sa te-atinga
Sa poti zbura.
..................
E un pic ciudat cum oare
Fara el ziua n-are culoare
Si-ntr-o clipa cu un zambet
Schimba viata ta
.........
Fara tine doar furtuni adun
Nori de lacrimi fac din flacari scrum"

Maine va fi mult mai bine. Stiu asta!

Erika said...

@dan: seringi.. injectii..? :-?
@tami: asta e si ideea, sa te simti bine ca nu esti singura cand citesti.. :) te pup si eu
@vlad: o sa fie diferit.. :) atat
@lara: merci frumos
@gabitzu: e foarte general postul meu..dar daca ar fi despre un sfarsit
asa cum l-ai vazut tu, versurile alea s-ar porivi perfect :) :*