I Wish I Was A Punk Rocker..

Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In '77 and '69 revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn't care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When the head of state didn't play guitar
Not everybody drove a car
When music really mattered and when radio was king
When accountants didn't have control
And the media couldn't buy your soul
And computers were still scary and we didn't know everything


When pop stars still remained a myth
And ignorance could still be bliss
And when god saved the queen she turned a whiter shade of pale
My mom and dad were in their teens
And anarchy was still a dream
And the only way to stay in touch was a letter in the mail


When record shops were still on top
And vinyl was all that they stocked
And the super info highway was still drifting out in space
Kids were wearing hand me downs
And playing games meant kick arounds
And footballers still had long hair and dirt across their face


I was born too late into a world that doesn't care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair... 8->

ideea de "open minded"

mare mare confuzie..
suntem multumiti de tinerii din ziua de azi pentru ca sunt "open minded".. au tupeu, frate, spun ce-au pe suflet, ii doare-n cot daca-i rogi ceva, ei n-au chef, sunt deschisi, la modu ca spun tot din casa, cum vine tacsu' beat si face scandal, isi dau frau liber imaginatiei, adica injura de toate neamurile, isi spun toate parerile, merg pe principiu' "get rich or die trying";) , sunt precoce, nu e nimic ce sa nu fi incercat deja..
cam asta e conceptia de "open minded"..
parerea mea de incuiata care nu intelege toate aceste manifestari sau cel putin nu in totalitate, este ca a fi open minded inseamna, in linii mari, a incerca sa privesti si altfel lucrurile, a intelege inainte de a judeca, a avea curaj sa fi tu insuti, a renunta la prejudecati, la idei fixe si imbatranite si a te adapta, a fi deschis la nou, nu la compromisuri, a avea puterea si rabdarea sa accepti lucrurile si oamenii asa cum sunt si a avea o viziune sincera, mai ales fata de tine..

"deschideri", perspective, rusine, pretentii, greata

frate, mai nou oamenii s-au cultivat, s-au culturalizat, cica s-au deschis la minte, la idei, la slitz si astfel au inceput sa gandeasca.. evident, ei au inceput acest fenomen in fata portii de la gradina, in fata blocului, cu punga de seminte in mana sau chiar pe bulevarde, pe banci, exprimandu-si parerile despre .. ce apuca.. orice! ca doar de-aia e o tara libera asta in care traim! noi, astia de 13-17 ani cu pretentii am ales si am votat asa, astia care inca-si sterg mucii si cred ca ceausescu era vreun jucator de fotbal si ca revolutia n-a fost la noi in tara, si oricum n-a fost mare lucru ca au murit cativa fraieri care s-au ridicat ca-s ei mai destepti si mai "altfel".. eh, macar daca nu ne punem problema ca in mare parte datorita lor traim acum intr-un asa-zis regim democratic, atunci macar sa ne-o punem mai simplu, mai usor de inteles, mai practic.. datorita lor ai libertatea de a iesi la agatat cu decolteu' pana-n buric sau de a te da vreun smecheras cu lanturi si cutite la coltu blocului tau..
si totusi.. si ei au un cuvant de spus! deci, cum sa va spun.. chiar daca este relativ dificil sa se exprime coerent si cat de cat corect, ei se vor ascultati, pentru ca au o parere, stiu despre ce este vorba, sunt chiar din ce in ce mai informati..
"open minded"... asa sunt oamenii din ziua de azi.. asa isi dau cu parerea oamenii din ziua de azi despre alti oameni.. dar povestea cu "open minded" o s-o continui intr-un alt post..

treaba mea

am ceva cu atitudinea nu cu ideile sau parerile oamenilor. nu prea ma cert cu oamenii, nu prea urasc, dispretuiesc doar, nu judec, decat o singura persoana cred, pe restu ii critic, adica am cate-o parere de multe ori dar nu-mi dau cu parerea( nici macar pe bloguri) daca nu mi-o cere nimeni, prefer sa las oamenii sa se creada importanti si destepti fara sa le dau lectii, ma pricep foarte bine sa fac oamenii sa se simta prost dar si sa-i binedispun, fara sa ma pricep deloc la consolari, sunt lucruri pe care nu pot sa le spun, nu le spun decat foarte rar, cel mai mult nu suport oamenii ipocriti, mi se spune ca sunt prea sincera si directa si, da, am curaj sa spun in fata parerea daca asa cred sau daca mi se cere, pot sa ma prefac ca nu vad sau nu cunosc parti ale unor oamenilor, dar asta nu inseamna ca nu-mi dau seama de ele, doar ca oamenii de obicei sunt atat de prosti incat isi imagineaza ca sunt prea complicati si de neinteles pentru mine, iar eu evit niste situatii neplacute si care oricum n-ar avea niciun rost, nu pup in cur chiar daca am nevoie de o persoana, asta nu inseamna ca nu exista oameni de care ma folosesc, am invatat sa ascult fara sa ma enervez, de obicei mai mult ma amuz, sunt egoista si recunosc, oamenii cred ca sunt mereu fericita si imatura, doar pentru ca rad mult si nu ma vaiet niciodata, si prefer sa-i las sa ma creada mica si proasta decat sa-mi stie povestea si sa-si dea cu parerea sau sa judece

necunoscut..

m-am trezit intr-o zi cu el la usa.. avea parul ravasit, si pe el il luase intamplarea prin surprindere putin. m-a intrebat daca am timp, daca vreau sa ma plimb un pic. a spus-o nu cu prea multa incredere in el, cat sa para arogant, nici prea nesigur, cat sa arate ca-i e teama, cu un zambet mic pe moaca sincera si un pic uimita..
am iesit fara sa spun ceva, fara sa ma sperii si fara sa ma gandesc la aproape nimic. s-a bucurat ca am spus da pentru ca decat atat astepta de fapt.. m-a intrebat daca ne plimbam, am inchis ochii si am acceptat, a zis ca daca ma plimb cu el n-o sa mai stiu drumul inapoi, n-o sa pot sa ma intorc singura, n-o sa ma mai pot intoarce deloc poate. am mers impreuna in continuare, eu tacuta si ganditoare, cu ochii inchisi, si intrebandu-ma ce vroia de fapt de la mine, el atent la reactiile mele, ca si cum plimbarile oarbe cu necunoscuti ar fi fost cel mai firesc lucru de pe pamant.
nu s-a apucat sa-mi tina teorii sau sa-mi povesteasca continuarea, pentru ca de fapt, chiar daca era clar ca venea din alte lumi, ca era altfel, nici el nu avea cum sa stie continuarea si asta ne facea intr-un fel egali in fata a ceva.. a destinului, a intamplarii, nu mai conta.. si n-avea cine sa ne dea raspunsuri, si asta ne facea cu atat mai grabiti sa vedem viata adevarata, un fel de fericire amestecata cu un pic de curiozitate
a vorbit si mi-a aratat lucruri ca sa-mi aminteasca de el, eu ascultam, mi-a spus ca odata cu plimbarea o sa incep sa uit ce stiam inainte, sau ca o sa le invat pe toate sub o alta forma, ca o sa privesc altfel trecutul, si viitorul la fel, fara sa ma tem, ca o sa uit si-o sa invat din nou, si toate s-au amestecat in capul meu si inca mai tin ochii strans inchisi si ma agat de ceva, de frica sa nu ma trezesc ca n-a fost sau ca n-a ramas nimic stiind ca oricum nu ma mai pot intoarce la fel..


"ce-ti pasa daca nu stii ce te-asteapta, cand ce te-asteapta nu-i scris nicaieri?" (ion minulescu)

friends will be friends

oameni dragi, prieteni, locuri atat de frumoase, momente perfecte, senzatii si ipostaze, amintiri, lucruri de neuitat, detalii, spontaneitate sau nu, fotografii de data asta ale mele..

azi, cu alina si cu ema prin oras si in parc, pe o terasa sau la cumparaturi, cu chef de poze pentru ca deh.. fata pleaca la facultate si ii trebuie poza cu noi s-o puna pe birou sau pe etajera din baie, sau unde vrea ea.. si cand o vezi asa de dulce, pupacioasa rau, cu coditele ei si cu moaca aia incruntata si cu reactiile ei de om care a luat-o razna! dar are bac si o iertam si o intelegem si ii tinem si pumnii. iar ema.. ei ii e lene.. nu prea a vorbit, abia s-a miscat pe drum si nu reusea niciodata sa ne scoata pe toate 3 in poza! asa ca la un moment dat am renuntat si am pus pe cineva sa ne faca..

time of your life.. - first part

prima plecare din vara asta.. am plecat, m-am si intors.. cu un picior scrantit, cu dor de mare de data asta dar si de locurile prin care am trecut, obosita dar cu chef de viata si gata sa plec din nou, fara insigna mea super din vama, care era speciala pentru ca avea si o poveste, somn foarte putin, nopti pierdute, strazi inguste noaptea, cu felinare, niciodata nu mai vreau sa vad chipsuri si alte prostii, dor de muzica mea si de cateva persoane, am multe de povestit.. pana atunci o sa tot aduc poze, si cum inca nu le am pe toate o sa pun cateva.. restul, zilele urmatoare.. :D